bogdan stoica

Imi place muuuult de tot campania de comunicare ENGIE. Fostul GDF Suez. Proprietarul Distrigaz. Ăia care au făcut groapa în care a murit antemergătorul lui Gabriel Oprea....

Deci, strada este acum o galerie de artă, zice spotul. Asta schimbă lucrurile, frate! Deci polițistul ăla n-a murit într-o groapă banală, ci într-o lucrare complexă și tulburătoare, care vorbește despre modul în care ne scufundăm, sinergic, într-o hermeneutică permanentă! Iar motocicleta aia care i-a zdrobit capul amaratului de politist era doar reprezentarea plastică a indisolubilului sincreatic care ne deformează percepția asupra misterelor vieții.

Acum il inteleg pe Gabriel Oprea. Cele 1.500 de coloane oficiale cerute anul acesta sunt doar 1.500 de momente in care sufletul lui a vibrat artistic, dornic sa mai mearga o data, inca o data si inca o data prin galeria de arta din strada. Ministrul "complect" este un fin consumator de arta.

Iar politistul ala - un țăran coclit! Ce cauți, frate, în muzeu, dacă nu știi să admiri arta? Ai dat cu fața în tablou și dai vina pe alții????

Impecabilă campania, ce să zic. ENGIE, ați dat și bani pe ea? Si cât de țărani sunteți, de continuați difuzarea ei și după ce o groapă de-a voastră a devenit co-autor al unei crime?

#fuckoff!

Sunday, 27 September 2015 04:58

nivea si tiganii

In reclama la crema Nivea PanaMea, adolescenta ajunge acasa la adolescent, unde se fâțâia și mama acestuia, evident, un MILF (pentru că se da cu crema aia!!!). Adolescenta zice gen "wow" si apoi il intreaba pe adolescent: "cati ani avea mama ta cand te-a nascut, 12?".

Urat. E foarte urat sa intrebi, cand mergi in vizita: "sunteți cumva o familie de țigani tradiționaliști?"

 

Adaug si ca reclamele Nivea imi plac foarte mult, toate au cate o poveste, fie cu femei, fie cu barbati...

‪#‎advertisingisabitch‬

 

Dumnezeule, m-am inecat cu cafeaua, cand am vazut azi dimineata, la TV-ul abia deschis, genericul de final al emisiunii lui Banciu, de la B1 TV. Pe partea stanga a ecranului a tronat, pret de cateva secunde, logo-ul Gentleman's Corner. WTF?!

Adica cineva a gandit in urmatoarea paradigma: Banciu e barbat, iar noi facem costume barbatesti. hai sa ne asociem imaginile. El o arate mai bine imbracat, iar noi o sa vindem costume. Nu?

Frate, NU! :))))))))))))))

In primul rand, poate nu stiti ce inseamna GENTLEMAN: bărbat cu maniere alese, ireproșabile, cu caracter distins;  persoană care respectă cu strictețe eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom; om cu caracter frumos [DEX].

In al doilea rand, barbatii isi cumpara costume in trei feluri:

  • 1. Ca mine: n-am nici un costum in stare ok si azi e tornada de PR, deci ma duc si cumpar unul, de pe unde nimeresc.
  • 2. Ca multi: alegi un costum la intamplare, care-ti vine, din portbagajul masinii hotului care te-a abordat in parcare.
  • 3. Ca foarte multi: intrebi o femeie. Daca o femeie iti spune: "nu-ti sta bine in costumul asta", nu-l cumperi, pentru ca mesajul transmis este "n-o sa f*ti nimic, coa'e , imbracat asa"

Niciodata nu ne cumparam costume luand un barbat ca model. Niciodata, da? Mintea noastra nu functioneaza ca mintea femeilor. 

Adaug si ca, dintre toti oamenii care apar la tv, nu exista cineva mai misogin si mai badaran decat Banciu si o sa intelegeti de ce m-am inecat cu cafeaua. Banciu ar trebui sa faca reclama emisiunilor facute de Bendeac si Vacanta Mare, berii Noroc, replicilor de iPhone si masinilor chinezesti. Ala e targetul lui. 

Afara, daca nu tii cont de asemenea conflicte de interese, ai cacat steagul. Chiar saptamana trecuta, o emisiune de pe ABC, care a jignit o intreaga categorie profesionala din SUA, a pierdut o tona de clienti de advertising. Stiti de ce-au disparut corporatistii din pauza de publicitate? Pentru ca vor sa vanda ceva, nu sa doar sa apara la tv. 

Nu-s femeie, deci sentimentele mele nu-s ranite niciodata de ce spune Banciu la TV. Ii stiu si audientele infime, asa ca nu-l consider nici macar un element identitar relevant al societatii. Dar mi se pare in continuare detestabil. Imi aduce aminte de un prieten din copilarie, care le facea "curve" pe toate tipele care-i refuzau avansurile. 

"Stii, iubi, am vazut un costum misto la Gentleman's Corner, magazinul ala care-l imbraca pe Banciu, de la B1. Care Banciu? Ala care le face proaste sau curve pe toate tipele despre care vorbeste. Ce zici, sa mi iau costumul ala?"

Ai curaj sa pui intrebarea asta?

Wednesday, 09 September 2015 04:14

Despre prostii care-mi citesc blogul

Am scris acum un an un text despre o experienta personala cu o spalatorie din Ploiesti. Un loc foarte misto, detinut de o prietena. Imediat ce l-am postat pe Facebook, o tipa m-a curentat: "vezi ca-i faci publicitate". M-am uitat la profilul femeii: era din Tecuci. Unfriend.

M-a mai atentionat unul, pe pagina, ca am scris "prea laudativ despre emisunea lui Dragos Patraru". Ban this user.

  • Ce daca scriu de bine de o emisiune? Care e problema ta, daca-mi place si o urmaresc? 
  • Cum lenjeria ma-tii te poate deranja pe tine, o persoana cu domiciliul si hainele murdare in Tecuci, ca eu laud o spalatorie din Ploiesti? 

In opinia mea, cei doi sunt printre cei mai mari prosti intalniti anul asta. Sunt acei prosti care au invatat la scoala de prosti ca toaaaate articolele pozitive de pe net sunt publicitare si ca toaaaate mint intentionat, pe bani grei, pentru ca acele produse/servicii/branduri sunt foarte proaste si altfel nu ar plati nimeni pentru ele.

Pe de alta parte, aceeasi oameni n-au nici o problema daca scriu aici ca Vodafone a fost cel mai prost operator de telefonie cu care am lucrat vreodata. Ca urasc bancile. Ca UPC are politici penibile de conectare/deconectare. Prostii mei nu-si vor da seama niciodata ca atunci cand scrii rau de X, ii faci un bine lui Y, concurentul lui X. De fapt, pe acest principiu functioneaza presa de dezvaluiri politice: dai intr-un om pana il cobori in sondaje. Iar prostii pun botul, indiferent daca e adevarat sau nu. "Daca e de rau, trebuie sa fie adevarat, ca altfel ar fi publicitate", rumega vitele umane.

Ce mi se pare genial este ca oamenii riposteaza, ca niste clienti pacaliti, la ce au citit pe o platforma la care au acces gratuit. Nimeni nu plateste vreun leu pentru a citi ce apare pe bogdanstoica.ro. Probabil din cauza asta, unii au senzatia ca blogul e al lor, asa cum cred ca este al lor si spatiul dedicat comentariilor de pe Facebook. Nu e, nene! Am platit domeniul, site-ul, acum platesc gazduirea pe web. E al meu, scriu ce vreau eu pe el si singurul lucru pe care poti sa-l faci e sa nu mai citesti niciodata nimic de pe acest site. Periodic apar oameni care imi scriu: "esti un mare bou ca m-ai blocat ... libertatea de opinie ...  am dreptul sa spun ce parere am...". Ai dreptul, boule, dar nu pe pagina mea. O fi facebook un loc public ca o piata, dar cand vezi un tip pe o banca nu i te asezi in poala, motivand ca banca e pe domeniul public si e dreptul tuturor sa stea pe ea. 

Esti acasa, cu sotia. Eu vin in vizita. La cina, cand iti lauzi roze-ul, iti atrag atentia ca ii faci publicitate. Iar dupa ce beau doua pahare, tin sa-ti spun si ca i-as trage-o lu' nevasta-ta si altfel decat pe la spate daca si-ar pune ochelarii. Ia spune ce-am facut: mi-am exercitat libertarea de opinie sau am fost si prost, si mitocan?

Comenteaza.

El: "Dvs. aveti un blog si daca doriti sa vindeti un serviciu trebuie sa ne dati un pret pentru un advertorial in care sa prezentati 2-3 categorii sau subcategorii ale magazinului nostru online de cadouri si cadouri personalizate".

Eu: "Frate, eu nu doresc nimic, nu eu ti-am scris. :)) Uite pret pentru un advertorial: o mie de euro. E bine?"

El: "Daca nu doriti o colaborare nu este nici o problema"

Si uite asa am mai scapat de un baiat antrenat sa plateasca 20 de euro pe un text care sa-i aduca vanzari de - naiba stie cat. Sunt tot mai multi d-astia, in ultimul timp. Pentru ca bloggingul s-a dus de suflet, dupa jurnalism, intr-o zona absolut cretina, iar PR-ul platit pe astfel de platforme s-a transformat intr-o chestie care nu mai ajuta pe nimeni, nici macar pe client. 

N-am nici 0 problema cu publicatul unor texte comerciale pe blog, dar nu asa. Nu as publica niciodata un text trimis de cineva pe email, pentru ca ideea de blog contine o cantitate mare de "personal" si de "al meu". N-as promova niciodata un produs care nu-mi place sau pe care nu-l folosesc. Si n-as accepta un deal pe doi lei, pentru ca n-am o audienta de doi lei.

Am vrut sa fac, in 2014, o regie de publicitate pentru bloggeri. Ceva in care promotorii mesajelor publicitare venite de la clienti sa fie platiti dupa audienta inregistrata, ca in televiziune, nu "la kil". Cu o retea de scriitori suficient de mare incat sa nu se cunoasca absenta unuia ca mine dintr-o schema de promovare a Vodafone, de exemplu. Ceva care sa ofere doar brief-ul, lasand libertate de expresie bloggerilor, care scriu fiecare pentru un public pe care deja il cunosc. Cu plata la o luna dupa publicare, sa fie timp sa se masoare audienta si vanzarile, nu dinainte. Un mecanism cam cum au agentiile de afiliere, dar selectionand blogurile si dupa alte criterii decat audienta. Pentru ca eu nu mi-as promova brandul nici mort pe blogul unui analfabet.... 

Si sunt sigur ca ar avea impact. Eu personal caut review-uri pe net, cand vreau sa-mi cumpar un accesoriu foto, si daca as gasi argumente pe zece bloguri ca acel obiect e bun, l-as cumpara pe loc. As aprecia si ca primesc mai multe detalii decat primesc din campania de publicitate oficiala a acelui produs.

Sigur, si acum se scrie pe multe bloguri, simultan, cand se lanseaza ceva. Dar procedura de achizitie a acelor spatii pe bloguri e invechita si penibila. Se cauta bloguri cu trafic mare si se spune "Asta e bugetul, daca vrei bine, daca nu ma duc la altul", fara ca cineva sa studieze demograficele, compatibilitatea, scriitura, pozitiile publice ale bloggerului pe subiecte sensibile...

Blogul asta, de exemplu, sta de vreun an pe locurile 1-5 in categoria Bloguri Personale de pe Trafic.ro si pe locurile 1-20 in categoria-mama Bloguri, fara sa fi fost sustinut vreodata de campanii de marketing. Publicul s-a format singur, n-a fost chemat si momit. Scriu asa cum vorbesc si nu dau doi bani pe delicateturi, pentru ca nu vreau sa castig vreun concurs de popularitate, ci sa ma eliberez de ce ma preocupa. Cum sa vii, frate, la mine, sa-ti promovez un site de pungi de cadou si funde festive? Uita-te un pic la moaca mea, uita-te pe texte.... Ti se pare ca-s genul care zambeste cand vede o cutiuta roz? Sau, mai pe sleau: clientul tau e cumva tampit, daca te lasa sa-i cheltuiesti banii publicandu-i advertorialele pe bloguri care n-au nici  legatura cu ce vinde el?

loc de comentat: facebook.com/bogdanstoica.ro

Am vazut acum o reclama Lidl, care anunta ofertele din Saptamana Mexicana - fasole boabe si carne tocata, si m-au napadit amintirile. Mi-am adus aminte de iahniile facute de mama in fiecare vara, si mancate pana terminam muraturile facute pentru Craciun... Mi-am adus aminte de micii lui tata, din fiecare weekend. .... Practic, mi-am dat seama, multumita creativilor care au facut spotul Lidl, ca parintii mei au fost MEXICANI. Cum de nu i-a dibuit Ceausescu, habar n-am....

Am sa fac un grup pe Facebook, gen "sunt roman din Mexic". Am sa strang ban pe ban sa ma duc sa-mi vad plaiurile natale. Poate-s din Guadalajara, adica un fel de oltean, sau moldovean din Monterrey. Poate-s un ardelean lent din Tijuana... Orice as fi, vreau sa multumesc Lidl. Cum s-au prins ei, nu s-a mai prins nimeni...

Ma face bine, jur, reclama aia la Linex! "Iei antibiotic? Cum ar fi sa faci si diaree!" este de departe cel mai bun slogan publicitar al anului. E sloganul care ma face sa ma simt destept ca Einstein, bun la pat ca Sean Penn si puternic ca Vin Diesel. Daca agentia aia de publicitate a fost platita pentru spotul asta, iar clientul a platit si difuzari la tv pentru spot, inseamna ca orice este posibil. Orice, da? De cate ori aud spotul, ma gandesc ca am sanse si sa conduc NASA, si sa i-o trag Monicai Belluci....

De-aia, astept cu sufletul la gura ca acest tip de slogan sa devina trend. Sa se umple pauzele publicitare de:

  • "Ai o agentie de publicitate? Cum ar fi sa ai cel mai prost copywritter din lume!" (Client: ejobs.ro)
  • "Te cheama Ponta si insisti sa ramai in politica? Cum ar fi sa faci si puscarie!" (Client: noulcodpenal.ro)
  • "Esti manelist? Cum ar fi sa lucrezi toata viata pe salariul minim!" (Client - Rosal)

Stii vreo reclama la fel de proasta? Ma indoiesc...

M-a sunat un tip, acum vreo trei zile. Ca ne stim din anii 90, ca mi-a urmarit parcursul... Si ca are si el o problema cu niste vecini, si s-a gandit la mine, sa-mi dea un subiect de presa. 

Nu i-am spus "marș, ma!", asa cum merita, pentru ca imi aduc aminte de el ca de un tip ok. I-am spus doar ca nu ma mai intereseaza necazurile personale ale oamenilor care ma citesc pentru ca asta mi-a adus numai neplaceri si i-am recomandat sa abordeze cu incredere autoritatile statului. I-am spus sa ma mai sune doar daca isi prinde urechile in promovarea unei afaceri sau daca are nevoie de fotografii profesionale. 

Cred ca s-a suparat un pic. A mormait ceva despre calitatea jurnaliștilor, nu mai retin... Nu ma intereseaza parerea lui, fuck it...

Amicul meu, ca si multi altii dintre voi, a renuntat sa mai cumpere ziare de la chioșc, pentru ca le citeste gratis pe net. I se pare atat de normal incat nici n-ai cu cine sa porti o discutie despre cum mama dracului poți primi ceva gratis, in vremurile noastre. Haios e ca atunci cand aude ca jurnalistii se vând pe doi sau douazeci de lei, amicul meu este extrem de vocal. Crede sincer ca jurnalistii trebuie sa traiasca cu apa si aer. Zici ca jurnalistii n-au facturi, credite, copilul la meditatie...

De-aia este un bou acest amic de-al meu. Sunteti, sigur, si voi, la fel de boi, daca va imaginati ca e ok sa primiti cu titlu gratuit continut jurnalistic de calitate. Conținutul ăla a costat bani, si e normal ca jurnalistul sa vrea sa si-i recupere, plus un minim profit, ca sa-i rămână și lui de-o înghețată. 

"Da, dar jurnalistul are publicitate pe site", o sa ricanati, nervosi ca va fac prosti. Si ati dat vreodata click pe un banner d-ala de publicitate? Nu cumva aveti setat browserul sa va blocheze reclamele? Cum credeti voi ca au ajuns jurnalistii sa stea capră in fața politicienilor? Credeti ca daca o redactie ar avea bani de salarii si de documentări lungi si costisitoare, ar mai tolera vreun personaj d-asta cretin in preajmă, care să le dea salariile? De ce pula mea credeți că am lăsat eu baltă meseria pe care o făceam foarte-foarte bine? De prea mulți bani?

Dupa aproape 20 de ani de jurnalism si jurnalizm, imi permit sa fac o profeție: continuați sa cautati conținut jurnalistic gratuit sau refuzați in continuare sa accesati reclamele aferente acelui continut si veti vedea cum presa aia care vă rezolva problemele va dispărea. Este pur si simplu nesustenabil sa mai faci anchete de presa:

  • - e foarte scump sa le documentezi cat sa scrii fara sa gresesti si sa nu risti sa te lase fara casă un avocat d-ala platit cu 200 de euro pe ora:
  • - anchetele de presa, desi vizeaza confortul public sau situatii dramatice, se citesc mai putin decat pizdareala mondena, deci nu produc un impact real in societate; 
  • - jurnalistii nu beneficiaza de nici fel de sprijin din partea cititorilor, care nu sunt deloc interesati sa sustina entitatea aia de presa care le-a preluat cazul si l-a impus autoritatilor, spre rezolvare. 

Nu mai citi doar linkurile pe care le vezi la alții pe Facebook, ci pe alea care se refera la comunitatea ta. Apasa pe reclamele de pe site-ul care te-a ajutat cu ceva, si, cand vezi ceva ok pe acolo, cumpara. Si nu te uita asa socat la mine ca-ti propun asa ceva: daca iti iei Bergenbier cand joaca nationala, daca iti cumperi Dorna pentru ca da bani la #SalvatiCopii, daca ai ajuns sa gusti coniacul Unirea pentru ca ti-a placut foarte tare de Dorel,  nu vad de ce n-ai face fix acelasi lucru pentru cei care te ajuta cand tie ti-e frica sa te pui de-a curmezisul sistemului. Sau n-o face. Boule!

p u b l i c i t a t e

Page 2 of 9
www.bogdanstoica.ro
M-a pus google să colectez cookies, deși nu știu ce-s alea și nici dacă am pe unde să le depozitez. apasă și tu "ok" că altfel nu știu ce se întâmplă.