bogdan stoica

Ieri, un sofer care sufera de epilepsie si aflat sub influenta unor droguri de mare risc a produs un carnagiu la Braila. A intrat cu masina peste oamenii dintr-o statie de autobus si a omorat cinci dintre ei, pe loc. Patru femei si un barbat. Una din femei era soția bărbatului, cei doi lăsând orfan un băiat de 11 ani

Marius Negoita este numele dobitocului ucigaș. Și îi spun dobitoc pentru că i-au ieșit pozitive testele pentru amfetamina si cannabis. L-aș face dobitoc și pe medicul care i-a dat avizul favorabil pentru a conduce mașini, deși dobitocul ucigaș avea epilepsie. Și pe medicul care l-a tratat anul trecut, când Marius Negoiță a făcut o criză. Și pe medicul de familie l-aș face dobitoc, pentru că avea datoria legală să anunte Politia Rutiera ca pacientul său are o boala care nu ii mai permite sa conduca autoturisme.

Nu-i fac. Sper însă din toată inima să fie considerați coautori ai crimei. Și să se ducă buhul aceste povești în lumea medicală astfel încât să scăpăm de miile de nebuni care isi conduc masinile in Romania.

Teoretic, legea obliga o persoana ce sufera de o afectiune cronica sau permanenta, care poate afecta capacitatea de a sofa in siguranta, sa se adreseze autoritatilor competente. In realitate, n-o face. Cine e atat de prost incat sa se duca la politie si sa spuna: "sunt bolnav, luati-mi carnetul"? Există și oameni care pot deveni un pericol public temporar. De exemplu, dupa o anestezie, nu ai voie sa conduci cel putin 24 de ore. O fractura a piciorului poate sa faca sofatul nesigur timp de 30 de zile. Un miop ar trebui sa nu conduca decat in timpul zilei. Unele medicamente pentru alergii, anxietate, artrita, raceala, depresie, diabet, hipertensiune sau spasme pot cauza si ele reactii care fac dificil condusul unei masini in siguranta: somnolenta, vedere incetosata, ameteli, incetinirea reactiei de miscare, lesin, incapacitate de a te concentra.

Avem si vreo 20.000 de bolnavi cu afectiuni care fac sofatul nesigur. Avem si 40 de mii de persoane cu afectiuni psihice, luate in evidență. E o intreaga armata de ucigasi rutieri, invizibila in trafic. Iar medicii de familie dorm pe ei în loc să anunțe poliția, de teama sa nu se certe cu pacientii. Efectul? Anul trecut, politia a ridicat doar 400 de permise pe motive medicale.

De fapt, problema reaparuta ieri pe agenda publica datorita accidentului de la Braila, este extrem de simplu de rezolvat. Trebuie doar ca Ministerul Sanatatii sa transmită anual lista celor 60.000 Inspectoratului General al Politiei, care să verifice daca vreunul dintre cei cu boli care afecteaza șofatul dețin un permis de conducere, in vederea retragerii acestuia. Și gata.

 

Mi se pare că e momentul potrivit să facem asta. N-am umblat la procedurile 112 până nu i-am găsit reci în zăpadă pe pilotul Adrian Iovan și pe fata aia, care a murit cu lacrimile înghețate pe obraz. N-am refăcut nici legea privind câinii comunitari, până când îngerul blond din București n-a murit mâncat de viu. Nu facem lucruri importante până nu ne mor niște oameni. Acum suntem bine. Avem cinci morți la Brăila, putem face ceva. Facem?

text aparut pe www.psnews.ro 

De două-trei ori pe an, aud/vad/scriu despre asa ceva: o tâmpită face un copil cu un trepanat și ,dupa ce-l naste, îl abandonează. Pe unde nimerește: în padure, la ghenă, pe câmp, în canale, într-o pungă dintr-un lift, etc. Ei bine, copiii astia nu mor, desi zac acolo cu orele, prada frigului, cainilor vagabonzi, sau accidentelor de tot felul. Asta în conditiile in care un copil fabricat de un cuplu de oameni normali face macar o pneumonie dacă este lăsat afara prost imbracat, mai mult de o oră. Sau se sufocă în maşină. Sau îşi bagă un cui pe gât. Sau cade cu fata intr-o oala cu apa si se ineaca. In nouă cazuri din zece, găseşte el o soluţie să-şi pună viaţa în pericol....

Nu sunt o persoana care cauta explicatii la biserica. Se prea poate sa existe o forma superioara de viata sau energie, de orice fel, care ne coordoneaza destinele. Nu cred, insa, ca ea poate fi vizualizata intr-un batranel imbracat intr-un fel de rochie sau intr-un tip cu moaca de hipster si cu cicatrici pe maini si picioare. E altceva. Ce aflăm noi de la preoţi este doar o "copie China", deformată şi prost tradusă, a evenimentelor sau revelaţiilor petrecute la începutul omenirii. 

Cert este că, orice sau oricine ar fi acest nene divin, sunt convins ca in 'firma" lui, exista un departament special dedicat bebelusilor: Key-Clients, Corporate, VIP, Gold, ceva de genul ăsta. Pentru că altfel nu se explică ce se întâmplă, e complet anormal....

UPDATE 1 aprilie 2013: Cei doi cretini din Ploiesti care si-au abandonat bebelusul in padure vor sta doi ani la inchisoare. Curtea de Apel Ploiesti a considerat ca pedeapsa intiala, de trei ani, e prea mare, in contextul in care  cei doi aveau "o conduita buna inainte de savarsirea faptei". 

Corect. Pana cand n-au incercat sa-si omoare copilul, n-au incercat sa mai omoare pe nimeni. 

UPDATE 11 septembrie: Sentinta ramane definitiva. 

Scris in 2010. Perfect valabil si azi. Da, si Badescu.

........................................

Chiar aşa, de ce? Că eu unul, să mor, m-aş purta: m-aş face muci cu un joben tricolor pe cap, încercând să-mi apuc de fund perechea care poarta un sort mulat, având imprimate moacele tuturor domnitorilor români. Aş face asta la sfârşitul unei zile în care niste copii ar încerca să câştige un laptop sau o bicicletă la un concurs de istorie locală, şi numai după ce am cântat "noi suntem români" şi alte cântecele de-astea la un show cu toţi muzicienii români celebri originari din Prahova. Ar fi la fix şapte zile de la debutul zilelor Ploieştiului, un festival care începe cu defilarea autobuzelor RATP decorate în care alegorice şi care continuă în magazine cu promoţii la produse fabricate în Prahova şi cu marile corporaţii internaţionale prezente în Prahova derulând campanii umanitare, donaţii şi sponsorizări dedicate zilei naţionale. Ar fi ziua în care aş fi bucuros că s-au terminat concursurile radio pe tema legendelor Ploieştiului, competiţiile de Fotbal de Maidan, excursiile la Dumbrăveşti (leagănul dac al Prahovei), programele gratuite şi non-stop la muzee, crosul pensionarilor şi competiţia Miss Tricouri Udate de Moş Ploaie, fondatorul oraşului.

Asta nu se va întâmpla probabil niciodată cu oligofrenii care ne conduc. De 20 de ani, toţi primarii Ploieştiului, adică Hanganu, Săvulescu, Toma, Calotă, Volosevici, s-au dovedit la fel de incapabili în încercarea lor de a serba Ziua Naţională. De fapt, n-a serbat-o niciunul; doar au bifat ziua la "realizări", punând câte un cretin să sune trei preoţi, garnizoana şi fanfara şi plătind un impresar să aducă trei trupe muzicale. Nimeni n-a simţit nimic pentru Ro, şi nici dorinţa de insufla altora patriotismul. Că na!, când s-o învăţ pe M ce e patria, de Crăciun?!

Anul 2010 a fost la fel de prost din punctul ăsta de vedere. Nici unul dintre deştepţii de la organizare n-a ţinut cont de vreme. Aşa că festivităţile au început la ora 11.00, exact când Ploieştiul bifa o premieră meteorologică pentru ultimii 30 de ani: frozen rain. Unde s-a petrecut "serbarea"? Pe Bd. Republiciii, acolo unde se blochează traficul cel mai uşor, evident. Ce-a fost acolo? Păi, timp de 22 de minute, nişte preoţi îmbrăcaţi gros au îngânat o litanie din care nimeni n-a înţeles nimic: soldaţii încremeniţi în "pentru Onor!" băteau mărunt din dinţi, copiii plângeau, babele se încurajau cu un "hai că acuş vine şi fasolica caldă", iar oficialii dădeau SMS-uri şi-şi spuneau bancuri porcoase. Au urmat 10 minute de discurs complet rupt de realitate, despre onoare, demnitate şi patriotism, vorbele curgând bizar de fluent din gura unor oameni care fură şi mint în fiecare zi. După care a urmat o paradă cu nu mai mult de 10 maşini cu girofar, şi apoi - ceea ce eu consider o gafă - pomana cu iahnie de fasole. Nu ştiu ce vi s-a povestit vouă despre ploieştenii care s-au distrat de Ziua României, dar mie mi-ar fi ruşine până la lacrimi să-mi văd părinţiii bătându-se pentru un blid de hrană,sub obiectivele avide ale televiziunilor. Aş simţi că sunt mult prea departe de ei, de n-am putut să le asigur un meniu care costă maxim 5 lei de persoană. A trecut şi acest moment, la ora 18.00 au început concertele, la care s-au adunat câteva sute de oameni, până la ora 22.00, când erau promise artificii. Şi gata: "toată lumea înapoi la gri şi griji, vă rog!"

(Paranteză: cât de dobitoc să fii să organizezi iarna concerte seara târziu, pe un frig de-ţi crapă capuil? Ştiţi câţi oameni au fost la Direcţia 5? Sub 200!).

Nu cumva ar fi fost mai interesant să găsim nişte nepoţi ai celor care au murit pentru România, să ne spună întâmplări amuzante, umane, cu eroii din familiile lor? Pe cine dracu' interesează ce spune prefectul despre Ziua Naţională? N-ar fi fost ok ca în loc de fasole dată de pomană, fără discernământ, să se asigure masa doar săracilor, la ei acasă, să le rămână măcar demnitatea neatinsă? Nu era mai frumos ca primăria să cumpere 60.000 de steguleţe, pe care noi să le punem la porţi, geamuri, parbrizul maşinilor? Nu merita să aducă cineva în centrul oraşului 100 de elevi de la Liceul de Artă, să ne picteze tuturor pe obraz tricolorul?

Ar fi costat mai mult, dar ar fi meritat. Am fi simţit că ţara asta ne aparţine, şi că de ziua ei, ne tratează frumos. Aşa, am văzut din nou că ţara noastră e ţinută prizonieră de nişte oligofreni care o tratează ca pe Cenuşăreasa: i-au luat şi averea, au şi murdărit-o pe faţă, să nu mai atragă atenţia nimănui.

Acum trei luni, Romania urmarea cu sufletul la gura cursa terestra Bacau-Ploiesti a unui avion Boeing 737, cumparat cu 70.000 de euro de omul de afaceri Petrica Usurelu pentru a-l transforma intr-un restaurant de lux al parcului industrial romano-belgian West Park Ploiesti, de la Aricestii Rahtivani. 

 

Pana aici, totul ok, avionul-restaurant se potriveste imaginii corporate creionate pana acum de West Park, o zona de business unde intalnesti nume serioase, ca Honeywell, Lufkin, Toro, Unilever. Ce-a urmat, insa, arata foarte romanesc.

 

Avionului i-au fost remontate aripile si a fost amplasat pe fundatii de beton. I s-au demontat insa motoarele, care, cel mai probabil, au fost vandute. Acum, in jurul avionului zac, in balarii, diverse piese, iar tabloul general este jalnic. E ca in curte la Remat.

 

Un Boeing 737-200 in stare de functionare costa, pe site-urile de profil, intre doua si sase milioane de dolari. Calculati voi cat valoreaza motoarele si daca ar fi ajuns banii pentru amenajarea restaurantului. Eu zic ca da, si ca cei de la West Park ar trebui sa faca o alegere: ori cheltuiesc acesti bani, ori isi cumpara o prelata foarte mare. 

 

22 de fotografii cu avionul Boeing de la West Park Ploiesti, pe www.presa.ph

M-am saturat! Pe bune, m-am saturat de atmosfera asta. Si frigiderul, cand il deschid, zice ceva despre DNA. Ca de fiecare data, televiziunile din Romania iau un subiect, il trateaza in 90% din grila zilnica, din care mai mult de jumatate este spalare de varza, ieftin, in studio. Efectul? Tot ca de fiecare data: in trei luni, n-o sa ne mai pese de arestari. O sa ajungem sa vedem cum e arestat un baiat de 5 ani, denuntat de educatoare ca a facut pipi la ficus, si o sa privim relaxati.

Nu zic ca nu e bine ca DNA rareste hotii. E foarte bine. Nu vad insa de ce mass-media se ocupa doar de acest subiect. Pentru ca subiecte de presa sunt destule.

Care esti jurnalist, oriunde in Romania, da un telefon la un inspectorat de politie. Intreaba ce-a explodat anul asta, ca cifre, si o sa primiti, toti, acelasi raspuns: drogurile. Etnobotanicele, mai ales. In fiecare zi, undeva in Romania un pustan prost de bubuie ajunge la Urgente cu dintii inclestati si crezand ca poate sa zboare, de la niste nenorociri ieftine si tot mai accesibile. O doza a ajuns la 10 lei, adica o nimica toata…

Politistii fac tot ce pot. Dar nu mai e vorba doar de politie. Eu as convoca CSAT-ul, atat de grava mi se pare situatia. Sau alt for, cu mai multe ministere la un loc. Pentru ca, de fapt, este foarte simplu sa reduci proportiile acestei catastrofe.

Pe scurt: trebuie doar sa scoti drogurile de pe net. Acolo, pe net, este marea piata de droguri usoare. Care nu crezi, intra pe Google si cauta numele unui “spice”, însoţit de numele oraşului în care locuieşti. O sa afli rapid cum dai de cel mai apropiat vânzător. De obicei, astia lasă si un număr de mobil, cu care poti obtine mult mai multe date. Multi dintre vânzătorii de etnobotanice de pe net sunt puştani-consumatori, care cumpără en gros şi vând en detail cu un adaos mic, ca să le iasă gratis doza personală de consum. Unii sunt niste cretini care se dau de gol singuri: vand “îngrăşământ interzis consumului uman”, dar promit că “te vei distra o noapte întreagă!” dacă papi sau fumezi “îngrăşământul”.

La unii dintre ei, e suficientă o vizită din partea poliţiei, cu mesajul “Stai liniştit, că altfel faci puşcărie!”, sau anunţarea părinţilor – pentru ca micul traficant de droguri să revină la activităţi mai paşnice.

Cum scoti anunturile cu etnobotanice de pe net? Foarte simplu: pui institutiile la treaba. Printr-un ordin al ICI, RNC sau al ANCOM, care se poate scrie si emite într-o singură zi, ar putea fi suspendate site-urile care permit “vânzarea de produse neomologate în România”, sau a site-urilor care permit “punerea în vânzare de bunuri şi servicii de către utilizatori fără semnătură electronică”, care le confirmă identitatea reală. Ambele cerinţe sunt absurde, aşa că noua poliţie antidrog ar fi chiar proprietarii site-urilor de anunţuri, care nu vor accepta să fie date jos de pe servere pentru nici 1% din anunţurile lor.

S-ar putea da o recompensa, de 100 de lei, constand in deduceri fiscale la plata impozitului pentru casa/masina, sau burse de studii, pentru cei care semnaleaza prezenta pe internet a unui site care contine anunturi de vanzare de etnobotanice. Va imaginati cati tatici si pustani s-ar aseza la laptop impreuna, ca voluntari antidrog cu adevarat eficienti?

S-ar putea scoate si vreo doua-trei vedete, de muzica sau televiziune, care sa lanseze un mesaj de tip “doar prostii consuma etnobotanice”. Eu pun pariu ca Pacha-Man ar accepta cu entuziasm sa apara intr-un astfel de spot. Sigur, daca e ocupat sau plecat, s-ar gasi si alte vedete….

Nu-s medic, nu-s farmacist, nu-s politist si nici expert IT. Ma dau si eu cu parerea, ca un bou, pentru ca nu pricep de ce nu se face nimic concret in domeniul asta. Pare ca că statul roman nu vrea să scape de etnobotanice. Se mimează interesul, dar se folosesc tot soluţii scumpe si ineficiente. Pliantele de exemplu. Imi vine sa urlu cand vad pliantele anti-drog ale Romaniei. Pe bune, in ultimii 5 ani, ati vazut vreun copil, vreodata, citind cu interes un pliant? Comunica, nene, pe Facebook, nu cu tiparituri, ca acum 20 de ani!

Pe de alta parte, nu m-as mira să aflu, peste ani, că “tata lor” în domeniul importurilor de etnobotanice era membru de partid sau că cel care importa reactivi de analiză chimică a drogurilor era fiul nuştiucui. Va fi însă târziu pentru mulţi puştani, astăzi încă recuperabili, chiar daca pe cei doi nenorociti i-a luat DNA-ul…

Na, ca m-am intors tot la DNA! Cum spuneam, sunt un bou…

Inna la Sky Club! Asta da veste, nu? Intiial, clubul anunta o conferinta de presa si cere niste preturi pentru advertoriale care sa sustina evenimentul, pre&post. Cand se trage linie, clubul se razgandeste: prea multi bani, si lasa evenimentul nepromovat, dupa metoda poate ne descurcam de niste incasari misto si asa.

Nu s-au descurcat. Au vandut cateva sute de bilete, la concertul unui artist care vinde oriunde pe glob.

Niste fraieri, cei de la Sky. Merita sa-ti faci publicitate in media locale, daca iti faci lectiile corect. Exista o audienta reala, exista tarife rezonabile, asa ca ai ce sa faci.

Cum sa faci, insa, sa nu te lasi pacalit?

Pasul 1: Scapa de parazit

Cred ca primul pas in obtinerea unor raspunsuri corecte ar fi "elimina intermediarul", si aici nu ma refer la mediabuyerul onest, care munceste. Si Sky Club, si alte companii, au lucrat sau lucreaza cu diverse firme de PR si de publicitate, mai mici sau mai mari, conduse de oameni care n-au mai fost intr-o redactie de ani de zile.

Adaug si ca nu si-au actualizat bazele de date cu tarife, cu oameni de contact, sau cu audienta.

Nici nu prea e nevoie, cat timp clientii sunt tampiti. Pui o cravata la gat, incropesti un excel cu niste cifre si spui clientului "astea sunt audientele reale, va asigur". Nu spui clientului ca, de fapt, il dirijezi spre redactia care-ti ofera cel mai mare comision. Si ca, daca alege altceva, si te intelegi tu primul cu redactia, o sa-i maresti tariful pana la cer. Nici ca esti un bou lacom. Astepti, calm, ca omul sa marce banu'. Mult, putin, e bine oricat, oricum n-ai muncit pentru el....

Pasul 2: Cercetare, documentare 

Pasul 2: Fa o baza de date cu mass-media. Habar n-are, mai nimeni din companiile locale, cate televiziuni, statii radio, ziare si site-uri de stiri sunt. Dupa ce le identifici, cauta responsabilul de publicitate. Iar astuia cere-i cifre reale de audienta. Adica, cere-le pe bune. Roaga-l sa-ti stampileze oferta unde vorbeste de milioanele de receptori, si sa adauge un pasaj "declar pe propria raspundere, cunoscand prevederile Codului Penal in ceea ce priveste infractiunea de inselaciune, ca datele reflecta realitatea". Dupa ce obtii hartia asta, pune-l sa probeze ce-a scris. Cum? Vezi mai jos.

  • - E o televiziune, sau o statie radio? Cere-i date de audienta obtinute de la o terta-sursa, prin mijloace de masurare-sondare credibile.
  • - E un ziar? Pune-l sa-ti aduca avizele de expeditie si de retur in retelele de difuzare, de luna trecuta. Daca trage 10.000 de ziare pe editie si vinde prin chioscuri doar 300, e altceva, nu?
  • - E un site? Ia-ti singur datele de pe Trafic.ro.

Pasul 3: Aliantele

Pasul 3: Tine cont de parteneriatele din presa, poti obtine discounturi daca lucrezi cu doua sau mai multe entitati dintr-un grup. De exemplu, e acelasi patron la Prahova tv, Radio Prahova si ziarul Prahova; acelasi patron la Wyl tv si Wyl fm; cei de la observatorulph (locul 3 online ) au emisiuni la wyl tv (locul 4 tv);  max-media.ro (locul 6 online) produce o emisiune la wyl tv (locul 4 tv); etc. 

Pentru cine n-are chef sa faca toate astea, campaniile viitoare de publicitate vor fi scumpe. 

Daca utilizatorii de iPhone ar face un partid, la alegerile locale din 2016, la Ploiesti ar lua vreo 15.000 de voturi, ceea ce le poate aduce patru consilieri locali. Consiliul Local are 27 de membri. Cu patru, blochezi formarea oricarei majoritati, implicit bugetul anual. Cum, pentru buget, partidele traditionale fac orice, asta inseamna ca daca cei patru vor cere wireless gratuit in tot orasul, il vor obtine SIGUR.

Daca si utilizatorii de Facebook si-ar face un partid, care sa ceara in 2016, de exemplu, subventii de la bugetul local pentru tabletele cumparate de elevi, s-ar putea strange 58.000 de voturi numai in Ploiesti. Va reamintesc ca actualul primar a strans 49.000 de voturi, ceea ce ar face din candidatul Facebook unul care castiga Primaria Ploiesti din primul tur. Iar subventia aia nu e o tampenie: la un nivel al subventiei de 30%, sa ajuti elevii din Ploiesti sa-si cumpere tablete ar costa, pentru toti, 5 milioane de euro. Cum nu trebuie sa le iei la toti, tablete, o data, s-ar putea ajunge la un program de patru ani, in care subventia ar costa Primaria circa 1% din buget. 

Sigur, astea sunt doar ipoteze. Dar nu mi se pare imposibil sa faci un mesaj care sa stranga, compact, comunitatea online, sub un steag. Peste zece state din Africa au fost maturate de revolutii incepute pe Facebook, iar Occupy WallStreet, nascuta pe reddit.com, are acum un partid gata sa conteze, in America. Cat timp credeti ca mai dureaza pana ne atinge valul influentei politice online?

Vi se pare absurd? Mie nu. Politicienii nu mai pot convinge, tinerii, de nimic. Pentru cei cu varsta sub 30 de ani, un politician este plictisitor, necredibil si neinteresant, in forma actuala. Tinerii nu voteaza un discurs anti-gropi, nu se imbolnavesc ca sa vada problemele din spitale, nu se lovesc de birocratie si sunt fericiti cu prietenii lor, ca au sau nu bani in buzunar. In plus, identificati ca utilizatori de Apple, ca biciclisti, vegetarieni, facebook-eri, fotografi, etc - formeaza deja comunitati importante in Romania, care nu mai trag tuşe prin cultură, ci fac una complet nouă, de care politicienii n-au auzit, inca.  Câteodată, milioanele de romani care se identifica cu socializarea online reuşesc chiar să se organizeze. Exemplu: viralul de pe Facebook, din ianuarie, pe tema continutului mare de sare si apa din mezeluri, a dus la scaderea vanzarilor in domeniu, in Romania, cu 25%. Mezelarii nici n-au stiut ce i-a lovit...

Si ştiti ce? Nici n-ar fi grav, dacă s-ar întâmpla. De ce ar fi mai rau ca niste superficiali de pe Facebook sa aleaga politicienii, in locul celor care o fac acum, respectiv cei cumparati cu o punga cu malai, zahar si ulei?

UPDATE 2015: Am scris textul asta in august 2012, fix acum trei ani. Partidul Facebook a aparut deja, dar cu un marketing care mie imi spune ca este creatia unui partid, dornic doar sa demoleze vreun concurent. Ceva gen #unitisalvam, care nu e deloc indepedent, nu uneste si nu actioneaza in interesul tuturor, ci in interesul unor grupuri de interese economice interesate exclusiv de aurul de la Rosia Montana. 

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

"Vehiculată intens în ultima perioadă, posibilitatea ca FC Dinamo Bucureşti să dispute meciurile din preliminariile „Europa League” pe stadionul „Ilie Oană” nu mai este de actualitate. Conducerea FC Petrolul Ploieşti, ţinând cont de necesităţile propriei echipe, dar şi de dorinţa suporterilor, s-a exprimat împotriva unei astfel de variante, găsind înţelegere şi din partea factorilor de decizie locali. Astfel, „Ilie Oană” rămâne casa „lupilor galbeni” şi vă aşteptăm să fiţi alături de echipa noastră în viitorul sezon, unul în care FC Petrolul îşi propune obiective dintre cele mai îndrăzneţe."

 

O prostie maxima! Dinamo ar fi platit, pentru acel meci, Primariei Ploiesti, peste 10.000 de euro. Sigur, pentru niste fotbalisti platiti cu trei mii de euro lunar, suma e un cacat. Pentru Iulian Badescu, ca administrator  al firmei numite Ploiesti SA, e o gafa. As fi sustinut si eu, ca primar, decizia clubului, DACA cei de la FC Petrolul erau dispusi sa ma despagubeasca. "Pulica, imi pare rau ca nu-ti place de Dinamo, si ca-ti pui ultrasii in cap, dar e stadionul meu, nu al tau, si imi trebuie banii, sa fac spital de copii. Daca nu-i iau de la Dinamo, ii astept de la tine!", i-as fi zis presedintelui FC Petrolul.

 

Cat despre dorinta suporterilor, care a influentat hotarator decizia finala a administratorilor stadionului, este jenant sa comentez. Este penibil ca o decizie manageriala, care implica VENITURI, intr-un an de CRIZA, se ia luand in calcul niste RAZGAIATI, care oricum au primit, desi sunt cateva sute, un stadion de 17 milioane de euro, in timp ce cateva zeci de mii de parinti de copii nu au primit, inca, un loc decent in care sa-si trateze copiii. 

 

UPDATE

Ma distrez copios, de azi-noapte, pe Facebook. De o parte, fanii USL isi exprima bucuria ca PDL a ramas fara cele doua coaie, si ca urmeaza ca partidului portocaliu sa i se taie si pula. De cealalta parte, fanii PDL striga ca himenul Romaniei, pe care era tatuat cuvantul "democratie", a fost rupt de pula murdara a pesedistilor, intr-un viol cu acordul politiei.

Reactiile sunt penibile. Situatia este periculoasa, nu prin aparitia ei, ci prin evolutie. Schimbam niste hoti si incompetenti cu altii. S-a mai intamplat o data, in 2008. Si se va intampla, din nou, in 2016, daca nu luam decizia unei schimbari profunde a statului.

Ce se intampla in toata lumea, nu doar in Romania, arata ca democratia nu mai face doua parale. E timpul ca de modul in care un cetatean isi "presteaza" obligatiile fara de comunitate sa depinda drepturile care i se acorda. Nu e corect sa am dreptul de a merge intr-un parc si eu, si ala care face, pe jos, un covor de coji de seminte. E timpul si ca reprezentantii statului sa fie alesi dupa alte criterii decat cele politice. La un post public nu trebuie sa mai poata ajunge decat oameni cu studii si experienta in domeniu. Dupa un astfel de criteriu, Crin Antonescu, cu setul lui de absente si deconturi suspecte la Senat, n-ar fi ajuns niciodata presedintele acestui for. 

Ne trebuie, asadar, o politie a meritelor si competentelor. Forma ei incipienta exista, pe Facebook. Si daca ati trece la nivelul urmator de dezbatere - in loc sa va plangeti de ceva, intre prieteni, sa faceti o plangere la institutia de control aferenta, am putea sa incepem sa vorbim despre meritocratie.

Toti copiii vor o casuta in copac, pentru zilele calde de vara. Problema e ca multi dintre ei stau la bloc, si n-au nici macar un ficus mai inalt. Altii, dintre cei care stau la casa, n-au un copac mare si solid in curte, cat sa tina un adapost.

De parca e musai sa fie un copac....

Cand M a vrut o casuta de vara, eram pregatit. In fundul curtii, doua anexe, cu o suprafata de vreo 50 de metri patrati, aveau nevoie doar de o ajustare pentru a se transforma intr-o camera de vara cu terasa, deasupra tuturor. Imi imaginam cum amenajez, in doar o saptamana-doua, coltul de rai al Mirunei pentru vara asta.

N-a fost chiar asa. Deloc! Doua zile a durat ca niste meseriasi sa refaca structurile metalice ale acoperisurilor celor doua anexe, astfel incat sa suporte o "garsoniera" si o terasa. Apoi am inceput sa ma manifest eu. Am inteles rapid de ce tamplarii buni sunt bine platiti, sau cum poti trece, cu tot corpul, printr-o podea facuta prost chiar de tine. Si-am mai inteles ca fara scule profesionale esti mort, astea de Practiker/Brico/Baumax/Obi nu fac doi bani.

Mi-a luat trei zile sa fac acoperisul, doua zile sa fac podeaua camerei, inca una sa fac terasa. Cinci zile am asteptat geamurile si usa (apropo, e mai ieftin sa le faci cu geam simplu cu rama de pvc, decat cu rama de lemn) si inca doua zile mi-a luat sa fac peretii interiori. Tot doua zile si cursuri practice de inginerie ca sa fac o scara solida. La vreo sutacincizeci de kile... Eram aproape gata cand mi-am dat seama ca am facut o sauna uscata, un cuptor uman. Asa ca am trecut la montarea de materiale termoizolante, in peretii dubli - noroc ca-i "proiectasem asa".

Si incet-incet, ma apropii de final. Mai am de rindeluit pe ici pe colo si de vopsit cu bait. Cred! Problema e ca mereu termin cuiele, autofiletantele, descopar ca am cumparat cu cinci scanduri mai putin, sau ca am ars rindeaua electrica. Am momente in care regret cu fiecare celula ca m-am inhamat la asa ceva, dar si momente cand ma uit la ce mi-a iesit din maini si ma mir. Muncesc singur, si asta imi da si timp de introspectii, cu capul limpede imi vin idei de senzatie...

Am terminat-o in trei saptamani. Cu postere pe pereti, cu poze cu prietenele si pisicile ei. Cu o mocheta dintr-o bucata, pe jos. Lazi de jucarii. O masuta si o canapea minuscula. Aproape nimic n-a fost nou, am "reciclat" obiecte de mobilier nefolosite, din casa si am mai luat niste accesorii din Ikea. Arata foarte vesela si misto, M e in delir.

Unde vreau sa ajung?

La faptul ca, daca reusesti sa treci peste efortul financiar (asta daca-ti fac altii treaba) sau peste cel fizic (muncesc in fiecare zi, cand scap de la ale mele, pana se intuneca, si dorm ca batut), sa faci o asemenea camera de vara e cel mai misto lucru pentru un copil. Vad asta zilnic, pe fata Mirunei, cand descopera progresele facute de tamplarul-amator de tati. Si azi mi-a spus asa niste chestii, de m-am cacat pe mine...

Fa-i, frate, copilului, o casuta de vara. In copac, pe o magazie, pe garaj, in pod. Nu conteaza forma, functionalitatea, finisajele, copiii nu vor confort cu tot dinadinsul, vor doar un spatiu de joaca, altul decat spatiul vital din casa. E ca un refugiu pentru situatii "de bine".

Si daca pot s-o fac eu, poate oricine.

UPDATE 2013 - Casuta de vara a rezistat fara probleme. Doar vopseaua s-a cojit, de pe balustrada terasei, unde am adaugat si perdele albe, subtiri, jur-imprejur.

UPDATE 2014

vara - Am dat jos de pe pereti posterele cu H2O & compania si am pus tapet. Pe tavan, falduri de perdea. Am scos jucariile si am facut si pus decoratiuni pe pereti. Am schimbat radiocd-ul cu un sistem audio. Am introdus  o veioza si am suplimentat canapeaua cu o bancheta si niste perne comode. Plus ca mi-am dat doctoratul intr-un hamac de senzatie.

noiembrie - casuta de vara e locul de lectura si ascultat muzica. asa ca am dotat-o cu o patura groasa si o mini-sursa de incalzire. practic, nu mai e summerhouse, si allseasons-house....

Page 8 of 10
www.bogdanstoica.ro
M-a pus google să colectez cookies, deși nu știu ce-s alea și nici dacă am pe unde să le depozitez. apasă și tu "ok" că altfel nu știu ce se întâmplă.