bogdan stoica

Sunday, 12 February 2017 08:28

niste lucruri despre mine

1. Nu ma mai certa pentru parerile mele. Le-am adus de-acasa, tin la ele. De-aia nu traiesti tu cum iti place, ca am scris eu ceva pe net? Atat de prost esti?

2. Nu-mi da ad ca sa ne certam, pentru ca nu ma intereseaza ca nu suntem de acord pe tema x. Iar daca esti fanul vreunui politician,  oricare ar fi ala, iti spun din start ca te consider un bou patentat.

3. Nu ma certa in offline pentru ca nu ne-am imprietenit pe fb. E doar un cacat de joc social pe care nu vreau sa-l joc si cu tine. Plus ca prefer sa ma vad cu oamenii care-mi plac pe bune, nu sa discutam pe net. 

4. Nu-mi spune ce sa scriu si ce sa nu scriu pe blog. Pe bune, la faza asta esti chiar tampit. Nu-mi esti client, sau cititor care plateste pentru content, ca sa emiti asemenea pretentii.

5. Nu ma suna aproape niciodata, urasc telefonul mobil, plus ca n-am vocea asa misto, plus ca am inceput sa uit ce-am vorbit. Scrie-mi, ca ce e scris ramane acolo.

6. Ce e urgent pentru tine nu e urgent si pentru mine. Asa ca nu-mi scrie noaptea sau in weekend. Noaptea dorm, lucrez sau ma fut. Plus ca, rupand laptopul si telefonul toata saptamana, in weekend stau cat pot de departe de tehnologie.

7. Nu-mi mai da stiri, ponturi si informatii de culise din administratie sau politica, nu ma mai intereseaza nimic din perspectiva jurnalistica. Daca ai fost victima unui abuz, sau detii informatii despre o infractiune de coruptie, du-te la politie sau la parchet, nu la presa. 

publicitate

 

În principiu, mă cam doare-n pulă de audiența înregistrată de acest blog. Nu e ca și cum aș trăi din el, nu asigură decât vizibilitatea chestiilor mele, n-am clienți de publicitate pe care trebuie să-i asigur de vizibilitatea tot mai mare... Dacă blogul ăsta are audiență, cred că o are fix pentru că mă doare-n cot. Dar, recunosc, când m-am uitat pe zelist.ro, m-am enervat.

Oamenii de la ze list au avut mare grijă să pară foarte deștepți și pricepuți. Au făcut un algoritm care calculează cât de vizibil e fiecare link al unui blogger, cu jdămii de parametri și insaituri, altfel încât nici nu înțelegi nimic, dar nici nu poți combate cifrele alea. Cum ar veni, dacă ze list zice că ești pe locul patru mii două sute, acolo esti, frate...

Sau nu. Eu i-am prins cu prosteala săptămâna trecută, când am văzut, în dreptul blogului meu, că în august au fost 33 de share-uri.

Cum?! August a fost luna cu aprozarul lui George, text care a adunat 100.000 de lecturi în 24 de ore, numa' ăla făcuse vreo 500 de share-uri, si n-a fost singurul text care s-a miscat bine, in august...

Am verificat pe pagina de fb. Da, eu aveam dreptate, ze list mințea grav. Adică, algoritmul pulii a greșit calculul decât cu vreo 7-800 de share-uri. Așa că am pus poza de mai sus, pe fb. Într-o oră mi-a scris un nene, pe mail:

"Din păcate, în urmă cu 2-3 săptămâni, Facebook a decis întreruperea serviciului ce făcea posibilă generarea statisticilor cu privire la performanța fiecărui articol publicat. Ne-am luptat din răsputeri pentru a găsi soluții alternative, pentru a inventa măcar ceva ce-ar putea să semene cu o rezolvate... Cu regret, în această bătălie epică - Facebook a învins. Asta înseamnă că am rămas doar cu Google+, Pinterest și LinkedIn, ceea ce este puțin, în opinia mea".

Nici măcar nu-s sigur că tipul e de la Ze List, dar ce zice el se confirmă și din alte părți. În august, Facebook a decis să dea puțin muiuț tuturor agențiilor de social media, pe care le-a lăsat fără instrumentele cu care făceau bani. 

Asta n-ar fi o problemă. Problema e că nici Ze List, nici alte companii similare nu anunță asta. 

Cum ar fi să te duci să-ți cumperi un Volkswagen din showroom, să faci actele, să plătești, și când vine mașina să o vezi cu trei roți, nu cu patru. Ar conta că vânzătorul îți spune: "Mii de scuze, dar Volkswagen nu mai fabrică și a patra roată. Ne-am luptat din răsputeri pentru a găsi soluții alternative, dar asta e, deocamdată"? Păi nu-i spargi fața și îți ceri banii înapoi?!

Sigur, eu n-am plătit nimic către Ze List, dar alții o fac, crezând că cifrele sunt pe bune și că rezultatele acestei cercetări sunt corecte. Ori, nu sunt. Sunt afectate grav, nu un pic. Pinterest, G+, Linkedin, Instagram, Twitter nu generează trafic pe site-uri decât în cote infime. Facebook este locul care generează audiența, iar dacă cifrele privind Facebook sunt varză, toată analiza aia a traficului de pe bloguri devine o varză. 

O să-l sun azi pe Mircea (cel mai deștept om pe care-l cunosc), să-mi scoată de pe blog pluggin-ul sau codul html sau ce morții mă-sii am eu acolo de la ze list, pentru că cifrele alea nu mai sunt reale și relevante. Sunt doar niște cifre, mâine pot să fac unele la fel.

publicitate la o carte mai veche

Știți cum e: cizmarul n-are pantofi, croitorul n-are costum... Eu, de exemplu, n-am poze profesionale cu mine. Și, pentru că-mi trebuiau, l-am rugat pe Ciprian să vină la Epic Pub. După mine, cel mai mișto loc din centrul Ploieștiului. 

Epic Pub este foarte ușor de găsit: Str. Ștefan Greceanu 4, colț cu str. Neagoe Basarab. Chiar în spatele Prahova Plaza Hotel și peste drum de blocul Telekom. Dacă nici una din reperele astea nu-ți spune nimic, caută un gard foarte mișto, din pietre prinse în plasă, cu flori și iederă printre ele. Eu am mai văzut așa ceva doar pe la Snagov. Uite-l și la lumina zilei:

După mine, în România, cuvântul "pub" e folosit aiurea în 99% din cazuri. Unii au spus "pub" unui bar sordid, alții au spus "pub" unei cârciumi penibile. La viața mea am văzut și "pub-uri" cu fețe de masă albe, cristaluri... Pe bune, câteodată zici că suntem tâmpiți, ne îndrăgostim de câte un cuvânt și-i distrugem complet sensul. La Epic n-am avut această problemă. Mesele-s de lemn, scaunele-s solide, terasa e simplă și încăpătoare. Iar la interior...

 

Înțelegeți de ce am făcut pozele aici, da?

Epic Pub e deținut de Cosmin și Iuliano, doi vechi prieteni. Unul e constructor de ani buni, celălalt și-a mâncat tinerețea într-o megacorporație. Ce se vede reprezintă viziunea lor, de oameni umblați prin lume, pusă în aplicare de un arhitect (responsabil de aspectul multor localuri cool din București). Și-a ieșit așa, un amestec de steampunk, retro și industrial, deloc auster... 

Nu e colț în pub-ul ăsta unde să nu fie ceva mișto, sau o culoare perfect aleasă. Dacă s-ar face un concurs de design, Epic Pub ar lua locul 1, în Ploiești, fără probleme. Exemplul perfect: baia. 

În secret, cumva, pentru că n-am mers cu mulți oameni acolo, mi-am petrecut la Epic Pub jumătate de vară. Nu numai pentru că înăuntru ai acea lumină specifică cinematografiei interbelice. Nici neapărat pentru terasa intimă de după zidul ăla fabulos. M-am dus și pentru mâncare. Nu e nici un secret că-s un gurmand, secretul e că la Epic Pub mănânci până-ți crapă pipota chestii pe care nu le mai găsești nicăieri. Cum ar fi, de exemplu, chifteluțele cehești (în dreapta, in colajul de mai jos). În stânga, e un burger perfect, făcut de chef Dorin Mandache, bagabontul ăla mișto, de la Masterchef...

În loc de alune, covrigei, chipsuri, la Epic Pub poți să-ți iei măsline picante trase în foietaj. Demențiale, vă asigur. Și cu bere, și cu un vin bun, rece...

Cârnăciorii proaspeți, cu piure? O nebunie!

Am lăsat la urmă cel mai tare preparat culinar pe care l-am gustat anul ăsta. O ciorbă falsă de burtă. Adică fără burtă, chestiile alea delicioase, dar dezgustătoare pentru mulți, au fost înlocuite cu fâșii de ciuperci, dar fără schimbarea gustului. Nebunia asta de ciorbă merge mâncată acum nu doar când ești rangă, sau mahmur, ci oricând. Și ce e genial e că a venit de nicăieri. Când au angajat bucătăreasa, cei doi i-au spus "impresionează-ne cu o ciorbă". Și acea femeie simplă, fără școli de cooking la activ, fără joburi anterioare în localuri de top, le-a rupt capul. Acum ciorba ei a devenit celebră în oraș. Cum o face? Numai ea știe. Dar te asigur, că dacă guști din ea, legat la ochi, n-ai putea spune dacă e ciorbă de burtă sau ciorbă falsă de burtă...

Una peste alta, îmi place că Epic Pub nu e mainstream și plin de dobitoci, că Harley-ul lui Cosmin, parcat în față, alungă mașinile de cocalari, că seara se adună un mix foarte mișto de bicicliști, ochelariști, tipi solizi, motocicliști și corporatiști, că berea draft e fix preferata mea (Staropramen), și că ai destul loc și pentru o masă în grup, și pentru o petrecere cool dar și, uite, condiții perfecte pentru o ședință foto...

Pe facebook, Epic Pub e aici. Have fun! 

Miercuri, nouășpe a zecea, la ora nouăș'pe și zece, ne vedem la Epic Pub, cu cartea Tipul Din Filme Nu Există, care, deocamdată, nu este disponibilă în nici o librărie din Ploiești. Dacă o ai deja, dar fără autograf și o vrei mâzgălită, sau dacă n-o ai și vrei să ne cunoaștem, te aștept acolo, de la ora 19.00. Nu te chem la festivisme cretine, speech, protocol, aplauze. Fără de-astea, că plec acasă. Mâncăm bem, ne simtem bine...

12 noiembrie 2015. Scriu ceva, dracu' mai știe ce, pe facebook și primesc un mesaj, de la Corneliu: "Se pare ca nu pot comenta pe Facebook la ce postezi. Nu-i prea ok din moment ce te urmăresc. Oricum vroiam sa spun, referitor la Alinuța ca ea întâi face un sex in trei si apoi isi întreba soțul dacă e de-acord , adica dupa ce și-a băgat-o adânc ...."

Băbăieți, vă dați seama cât de trepanat e băiatul ăsta? Auzi, nu e ok să nu pot comenta din moment ce te urmăresc. Dar du-te, nene, în pula mea, și urmărește o fată în parc până te arestează. Zici că-mi bagi bani în buzunar, idiotule.... Iar ce vroiai să spui nu mă interesează, ai umorul unui scaun de frizerie, cred că nici la depou nu faci oamenii să râdă.

Ca să fiu cinstit, eu nu i-am văzut mesajul până zilele astea, ocazie cu care vreau să mulțumesc facebook pentru funcția "mesaje filtrate". Dar l-am găsit pentru că omul mi-a mai scris o dată. Serios, tipul e tâmpit cu acte. Ia fiți atenți:

"E fain asa ca toată lumea sa fie de acord cu tine... Sa nu pot comenta daca bați câmpii, daca nu sunt de acord sau am alta părere. Marș. Unfollow"

Da, frate, e fain. Despre asta e vorba pe facebook. Rețeaua asta nu e un ring virtual de box, unde ne batem în opinii, ci locul unde interacționăm când rezonăm, când descoperim că citim aceleași cărți și când ni se pare că ne-am fute foarte bine. După logica ta de oligofren, eu ar trebui să comentez nonstop pe pagina lui Florin Salam și a tuturor restaurantelor care servesc fructe de mare, pentru că urăsc manelele și fructele de mare.

Mai pe scurt: ce te fute grija dacă eu bat câmpii? Cine pizda mă-tii te-a pus să mă urmărești, dacă nu-ți place ce scriu? Cât de chinuit e creierașul tău dacă aștepți nouă luni un semn de viață de la un tip pe care nu-l placi?

 

pu bli ci ta teeee

DISCLAIMER: Am peste 40 de ani. E greu să mă mai convingi să-mi schimb părerile. De-aia nu mă cert niciodată pe facebook, pentru că demersurile astea sunt inutile. Și bannez comentatorii cu care intru în dezacord din simplul motiv că nu vreau să mă cert pe net cu niște avataruri, nu pentru că ei ar avea dreptate și eu nu.

Blogul meu. Pagina mea. Regulile mele. Eu folosesc Facebook ca pe un instrument de relaxare și atât. Simplu.

 

 

Friday, 22 July 2016 05:45

fuck facebook pages

Aparent, Facebook a invins. N-a trecut nici un an de cand a modificat algoritmii in sensul aruncarii in derizoriu a paginilor de brand si mii de mici afaceri, care se promovau in acest fel, s-au dus in cap. Adio interactiune cu fanii, adio aparitii in newsfeed cand se anunta o promotie, daca nu platesti niste facebook ads, esti mort. Deloc surprinzator, agentiile de publicitate din Romania si milioanele de specialisti social-media sustin trendul. Pentru că așa te rup de bani. Adica iti vine specialistul, se cacă un pic pe el folosind niște cuvinte tari, o mai lălăie un pic și apoi vine cu soluția pentru promovat afacerea ta: trebuie să cumpărăm niște facebook ads. E modul lui de a-ti spune habar n-am cum functioneaza facebook, habar n-am cum sa-ti scriu niste postari cool, habar n-am nimic despre fanii tai, dar stiu sa-ti cheltuiesc banii. Degeaba.

Asta deși campaniile platite de pe facebook, in afara celor care declanseaza vanzari online, sunt sortite esecului. Am vazut-o deja intamplandu-se. Boul ăla de specialist nu-ți spune nimic despre prapastia tot mai adanca dintre ce face un om in viata reala si ce face pe net. Pentru că dacă o face, rolul lui dispare. El e acolo să-ți factureze servicii social media, nu să-ți crească vânzările, iar laicării cumpărați de dobitoc interacționează de-amboulea cu pagina ta, făcându-te să crezi că ești bine. De fapt, nu ești.

  • Ai organizat o petrecere, la care au apăsat particip 2.000 de oameni? O să ai doar 20 dintre ei, la petrecere.
  • Chemi oamenii la miting si 20.000 au zis că vin. O să fie 300, maxim.
  • Poza cu noul tău desert a strâns 700 de like-uri? O să-l comande maxim 4 oameni, când vin la local.

Lumea s-a schimbat. Oamenii apasă like așa, de plictiseală, sau pentru că un amic i-a rugat să facă asta, sa ca să pară cool. Dar gestul ăsta nu mai declanșează acțiuni în offline, ca acum 5 ani. Facebook a devenit doar locul unde ne pretindem a fi altcineva, și trebuie să fii un bun psiholog și un scriitor iscusit ca să mai stârnești o agitație care să creeze efecte dincolo de facebook.

Exemplul 1: Mall-urile din orașul meu, Ploiesti Shopping City și Afi Palace Ploiesti, au zeci de mii de fani. Mult prea multi. Pun pariu ca 75% dintre ei au dat like cu gândul de a rămâne astfel la curent cu promoțiile, dar sunt suficient de imbecili încât să nu fi bifat și opțiunea "notifică-mă când se postează ceva''. De-aia, postările obisnuite ale celor doua mall-uri de pe facebook au intre 2 și 9 like-uri. Zero engagement, cum ar zice specialistul. Nu va inchipuiti insă ca in cele doua mall-uri sunt intre 2 si 9 oameni, daca dam o fuga să ne uităm o să vedem că ambele parcări sunt pline, iar în magazine sunt destui clienți. E clar și că oamenii n-au ajuns la mall în urma postărilor de pe facebook, dar și că feedback-ul de pe facebook, în cazul celor două mall-uri, nu mai valorează nici doi bani. E clar și că cine se ocupă de social-media la PSC și la AFI e fix specialistul descris mai sus, probabil vreun antrenat d-ăsta de birou, din altă localitate decât mall-urile, care a învățat niște chestii la școală, prin 2010, și le aplică ca un oligofren, deși nu se mai potrivesc de nici o culoare cu realitatea din 2016: limbă de lemn publicitar, cuvinte-cheie ca în google (de parcă facebook indexează cuvinte-cheie!!!), mesaje stereotipe și politicoase. 

Exemplul 2: restaurantul Tres Olivos. Doar 1.700 de fani pe facebook. Ultima postare - prin mai. O catastrofă, nu? Ei bine, nu. Ia duceți-vă la Tres Olivos după 8 seara, și vedeți dacă găsiți o masă liberă. Oamenii ăia taie între 200 și 300 de bonuri fiscale pe zi. Și știți de ce? Pentru că mâncarea e bună, prețurile sunt ok, iar oamenii revin, durându-i fix în pule de postările Tres Olivos din social media.

Exemplul 3: cafeneaua 5To Go. Conform unei doctrine interne (de-a dreptul imbecile, în opinia mea), cafeneaua 5ToGo Ploiești nu are deloc o pagină de facebook. Există una singură, pentru toate cele 11 cafenele din România. Da, o strategie specifică anilor de debut ai Facebook, pe care o mai are, în România, doar brandul turceșc de haine Koton, e folosită pentru a îngropa orice formă de interacțiune a fanilor 5togo cu brandul, asta deși toate francizele de food din România au pagini de facebook pentru fiecare locație în parte. 5ToGo Ploiești are încasări decente, dar dintr-un noroc chior, nu ca urmare a unei strategii naționale.

Ce vreau să spun este că demersurile disperate de a comunica, cu orice preț și oricât de prost, pe facebook, nu mai reprezintă nici ceva obligatoriu, nici ceva neapărat bun pentru un business care se desfășoară în offline. Agită-te pe facebook dacă ai un magazin online, adică dacă monetizarea se poate produce tot acolo, în mediul virtual, cu un singur click. Dar dacă ai un magazin, o cafenea, un restaurant - ceva cu o adresă fizică, e timpul să te gândești la altceva. Ceva care să te pună față în față cu clientul dorit, nu cu avatarul clientului. Și știi de ce? Pentru că avatarul ăla dă like compulsiv și nu cheltuiește un leu.

Uită de facebook page și de specialiștii în așa ceva. Ai n soluții de marketing pe care îți poți cheltui banii, în offline. Sau, dacă insiști în acest demers care te va îngropa imagologic, încearcă măcar să transmiți, sincer, doar acele lucruri reale care sunt mișto. Nu toate rahaturile, la ore fixe. Și nu uita esențialul: nu trebuie să plătești pe cineva ca să strângi două like-uri la o poză. Vorbește cu mă-ta și cu un vecin, și le obții moca.

publicitate la lucruri făcute bine acum zeci de ani

Am urmărit cu interes maxim renovarea Muzeului Ceasului, din Ploiești, din mai multe motive. A fost muzeul meu preferat când eram mic, imi plac ceasurile, am scris acum niste ani despre dispariția de aici a unor ceasuri absolut fabuloase si as vrea ca practica asta sa inceteze, dar și pentru că sunt mereu în căutarea unor bucăți de lemn cu poveste și personalitate, pe care să le integrez în proiectele de upcycling. Așa că, anul trecut, când reabilitarea clădirii muzeului a fost finalizată, am făcut un set de fotografii pentru autoritățile locale. Moca, pentru că banii europeni veniți pentru reabilitare nu se puteau aloca și pentru marketing-promovare.

Am mai făcut un set de fotografii și acum, în primăvara asta, cand muzeul a fost remobilat și deschis publicului. Eram doar eu și agenții de pază și am putut să mă bucur în voie de modul în care au fost recreate spațiile aceste cladiri fabuloase. Uite: aceeasi încăpere...

Nu mai e nimic vechi, uzat, prăfuit, iar ceasurile sunt puse in valoare ca in muzeele de afara. Nu mai ai senzația aia de milă, pe care o ai în alte muzee romanesti. Iar ceasurile din colecția muzeului sunt... Nu mai zic nimic. Doar că am fost de vreo două ori tentat să sparg o vitrină și să fug.

Și azi, nu știu exact de ce, am vrut să caut pe net Muzeul Ceasului. Și să vezi chestie: nu există un site oficial. Există doar muzeul-ceasului.ro, site alocat proiectului european de reabilitare a clădirii, doldora de rapoarte si de poze din cursul lucrarilor de reabilitare. Mai există un subdomeniu alocat muzeului, aaaaabsolut jenant, pe cimec.ro si niste pagini penibile, pe site-urile a vreo doua-trei institutii locale. Nimic nou, la zi, nimic-nimic!

N-aveam pretentii la conturi de twitter, instagram, pinterest, tumblr.... Dar mi-a crapat capul când mi-am dat seama că nu există nici măcar o pagină de facebook oficială a Muzeului Ceasului. Sunt câteva, fiecare cu 3-10 fani, făcute prost, și o pagină de-aia generată de facebook după ce îți faci un check-in, pentru prima oară, într-un loc. 

Și mi se pare inadmisibil. Ăsta e singurul muzeu de profil din România. E unul dintre puținele de acest fel din lume, sunt probabil sub zece locuri de pe planeta asta unde poți să vezi un ceas făcut în anii 1500. Ai băgat două milioane de euro într-un loc care și înainte de renovare atrăgea 30.000 de oameni pe an. Ai ceasurile lui Carol I, țarul Alexandru al II-lea, Vasile Alecsandri, Theodor Aman. Cum morții mă-sii să nu te lauzi, pe net, cu așa ceva?!

E a mia oară când constat cât de proști sunt cei care ar trebui să vândă brandul România. Câte chestii mișto avem, câți bani s-ar putea face, ce ușor ne-am putea crea în lume o imagine de loc civilizat, nu de cartier mărginaș al Europei, dar n-o facem din motive care țin doar de mentalități. Undeva, într-o instituție prăfuită din România, cineva nu s-a gândit la ceva ce știe orice șhaormar: că dacă nu ești pe net, nu existi. S-a dus vremea pliantelor lăsate prin holuri de hoteluri. S-a dus și vremea "relațiilor" la agențiile de turism care acum oferă clienților numai destinații de care aceștia au auzit deja. Iar după ceasuri suntem turbați toți, femei și bărbați, deopotrivă. Statul român are găina cu ouă de aur și în loc s-o lase în cuibar o aleargă prin curte, să facă din ea o ciorbă...

Așa că am făcut asta. Știu câte ceva despre facebook, fotografii cu muzeul și cu exponatele am, am și niște amici care se pricep la ceasuri ceva mai bine decât mine, o leacă de română știu, o să cer ajutorul și altor oameni vizibili pe net.... Și o să promovăm noi, în online, Muzeul Ceasului, fără să mai așteptăm să-și scoată capul din fund oficialii români. Și știți de ce? Pentru ca Muzeul Ceasului e un loc foaaarte misto din România, care merită vizitat. Până atunci, căscați ochii aici, vă rog. Fiți indulgenți, vă rog, pagina a fost făcută azi dimineață....

UPDATE 1

În prima sa zi de viață, noua pagină de facebook a Muzeului Ceasului a adunat vreo 300 de fani, deși n-are decât fotografii și câteva informații. O să o updatez și să o cresc natural, pentru că sunt convins că va primi câte un like de la cel puțin jumătate din cei care au vizitat Muzeul Ceasului, cândva, în viața lor.

Am rezolvat si cu site-ul, mai frumos si mai simplu decat credeam, datorită unui tânăr frumos. mai exact, mi-a scris o tipă, Alexandra Radu: "Bună dimineața! Am citit articolul despre Muzeul Ceasului și sunt total de acord cu el. Eu sunt studenta la Informatica, UPG și anul acesta am avut de făcut un site pentru evaluarea la laborator. Din fericire, eu chiar aceasta tema am ales, și anume site-ul Muzeului Ceasului, deoarece, spre surprinderea mea, atunci când am cautat pe net, am găsit numai pagini mai mult decât groaznice. Intrați pe ... și priviți ce am făcut noi, la nivel de amatori". M-am uitat. Frate, ce-a făcut Alexandra arată foarte bine! Așa că am cumpărat domeniul muzeulceasuluiploiesti.ro, o să-i trimit Alexandrei info la zi și fotografii și în câteva zile Muzeul Ceasului va avea și un site decent, găzduit pe serverul meu.

Ocazie cu care îi mulțumesc și lui Radu Voicu, omul care s-a oferit să facă un site, de la zero, pentru Muzeul Ceasului. Precum vezi, Radule, nu mai e nevoie...

Apropos: e ceva în neregulă cu prezența online a Muzeului Ceasului. Cum spuneam, pe domeniul muzeul-ceasului.ro apar detaliile obligatorii într-un proiect de finanțare europeană, cum a fost cel prin care a trecut muzeul. Dar domeniul aparține unei firme din Constanța, Blue Film, unde nu răspunde nimeni la telefon. Iar domeniul muzeulceasului.ro este inactiv, deși e cumpărat de o persoană fizică. Nu vreau să zic vorbe mari, dar nu mai cred că vorbim de o instituție încremenită în trecut, ci de una unde șmenul plutește în aer.... O să revin.

UPDATE 2

Am purtat o discuție cu angajații Muzeului Ceasului. Au înțeles, sper, că nimeni nu le vrea capul și că aportul lor la modul în care arată acum acest așezământ nu poate fi decât lăudat. Au înțeles, sper, și diferența dintre un profil de facebook destinat eronat unui brand și pagina de facebook, cum este pe care am făcut-o. Cât de curând, după un trainning minimal, le voi oferi accesul la pagină, ca editori, să poată adăuga conținut în timp real, din timpul evenimentelor de la Muzeul Ceasului. N-am avut o discuție cu șefii Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, sub tutela căruia funcționează Muzeul Ceasului, dar nici n-am dat în brânci căutându-i. Am așa, un feeling, că o să ne certăm rapid.... 

Legat de site: Alexandra, tipa care l-a făcut, are examen luni, la facultate, așa că site-ul mai așteaptă până marți-miercuri. Domeniul http://muzeulceasuluiploiesti.ro/ este însă funcțional (mulțumită lui Mircea de la Officedent) și conține informațiile de bază. Pagina de facebook a Muzeului Ceasului conține acum și tarifele, și orarul de funcționare. Și are 600 de fani. Thanks.

UPDATE 3

Primul obiectiv a fost atins: pagina oficială a Muzeului Ceasului a ieșit din zona jenantă și are acum peste o mie de fani. În acest weekend am găsit și o metodă de a asigura finanțarea unei campanii de promovare în online: vom vinde suveniruri neconvenționale cu Muzeul Ceasului, iar banii vor merge într-o campanie de facebook ads. Primul astfel de suvenir e de vânzare, la licitație, AICI

UPDATE 4

Scapata de examene, Alexandra s-a apucat de noul site. In cateva zile revenim. Saptamana viitoare am sa provoc o intalnire cu CJ Prahova, conducerea Muzeului de Istorie si cea a Muzeului Ceasului, sa văd dacă pot să-i implic în promovarea online a Muzeului Ceasului. Dacă nu, continui singur, că mă deranjează....

publicitate

 

Observ o chestie foarte interesantă. S-a consolidat mediatic grupul celor care susțin căsătoriile gay și adopțiile făcute de cupluri gay. Nimeni nu se gândește la interesul copilului care va fi crescut de două persoane de același sex. E vorba doar despre drepturile gay-ilor, nu despre consecințele acordării de drepturi civile în baza unor preferințe sexuale. Și dacă îndrăznești să zici ceva împotriva acestei chestii - vin și te linșează ca pe porc, de Ignat. 

I-am mai văzut pe oamenii ăștia în acțiune. Sunt tot ăia care nu vor ca statul să țină câinii fără stăpâni în adăposturi. Ei vor să fie lăsați pe străzi. în numele unui libertăți iluzorii și idioate. Că o să muște sau o sa omoare un copil, că generează riscuri de sănătate - nu contează. Oamenii ăștia apără principiul libertății canine, de zici că ne aflăm în jungla din Zanzibar, iar câinii aleargă fericiți în jurul bananierilor din care cad fructe coapte pe care le înfulecă cu poftă, nu într-un oraș, un habitat destinat în primul rând oamenilor.

Și să vezi chestie: și în cazul apărătorilor libertății câinilor, și în cazul promovării căsătoriei dintre gay și a adopțiilor de copii făcute de familii gay, pe susținători îi unește ceva: n-au nici câine, nici copii. N-ar crește un câine, dar sunt gata să învețe pe oricine ce să facă cu unul. N-au copii, dar sunt gata să le încredințeze viitorul unei familii cu două mame sau cu doi tați. 

Și știți de ce? Degeaba. Pe oamenii ăștia îi doare-n pulă și de câinii de pe străzi, și de copiii care cresc fără repere normale. Dacă mă întrebi pe mine dacă-s de acord ca ciobanii să tundă oaia de la coadă spre cap, o să fiu de acord, pentru că nu știu nimic despre asta, n-am oi, nu cumpăr lână. Sigur, eu n-o să mă apuc să fac lobby acestei tehnici de tuns. Dar alții, cu o viață mai goală, sunt gata să o facă. Ei vor fi in trend, acel trend care spune să ai opinii pro-schimbare și să încerci să-i intimidezi pe cei care nu-s de acord cu tine.

E o modă care a mai existat. Se numea altfel, ce-i drept, îmi scapă acum denumirea....

Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară. Fasciștii încearcă să organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia. Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește formarea unei elite care reglementează prin îndoctrinare și politici familiale. Fasciștii cred că o națiune presupune o singură identitate colectivă. 

Varianta scurtă a acestui text, pentru proști: separați, vă rog, cele două probleme ridicate de activiștii tâmpiți ai momentului.

1. Da, e ok ca doi bărbați să se fută în cur. E treaba lor, nu a noastră. Nu implică pe nimeni altcineva, nu poluează, nu dăunează. Dreptul civil de a te fute și a te căsători cu cine te fuți este firesc și logic. Eu aș permite și unui zoofil să se căsătorească cu pisica lui, dacă pisica spune, în fața a doi martori, un răspicat "da".

2. Nu, nu e ok ca un copil să fie adoptat și crescut de doi bărbați. Dacă nu mă credeți, întrebați orice psiholog ce înseamnă "model parental", "constient/inconstient" sau "mesaje ambivalente/disjuncte".

3. Nu vă mai formați opinii după ce vedeți pe facebook. De când s-a ieftinit internetul, facebook e locul cu cei mai mulți proști pe lume. Si, logic, cu cei mai perverși manipulatori din lume. Unii pe bani, alții din dorința de a fi în trend. Trendul pulii..

licitații plăcute tuturor

Știa sărmanul Zuckerberg ceva, dar nu știa bine, când a inventat cele enșpe variante de like. De-aia nici n-are succes povestea. Hanoracus trebuia să facă doar două feluri de like: ăla dat de femei și ăla dat de bărbați femeilor. La femei nu mă pricep, deci nu mă bag. Pe partea mea, însă, am cunoștințe vaste. Dezvoltate de unul singur.

A început când am cunoscut-o pe Bai Ling. O actriță de Hollywood, ajunsă la un event din Ro la care eu am fost fotograf oficial. Știam că are vreo 50 de ani și că e asian, deci not my type, așa că am așteptat-o destul de relaxat. Și mi-a picat fața când am văzut-o. Bună de pulă la maxim. Cu talie de talie, cu fund ferm, cu sâni mișto. Sigur, fațada suferea, dar impresia generală era incredibilă. Așa că după event i-am căutat pagina de facebook și i-am dat like, deși pițiponceală ca acolo mai rar. Și uite așa, de vreun an, cred că i-am dat like la vreo 100 de poze. Care mai de care mai deocheată, recunosc. E modul meu de a-mi manifesta admirația pentru o tipă care face tot ce poate ca, măcar de la gât în jos, să arate ca la 25 de ani. Într-o clasificare, ăsta ar fi cel mai popular like între bărbați. Like-ul tip 1, care se traduce prin "hei, te știu, te consider foarte bună de pulă, mi-ar plăcea să ne".

Pe urmă a apărut în lista mea Paula As Avalos. Româncă, pare să fie fotomodel prin Dubai. Frate, pune fata asta niște poze pe facebook de-ți tremură mouse-ul în mână. Puzderia de like-uri pe care i le-am dat au altă semnificație decât la Bai Ling. Cu fiecare like, Paulei îi spun "îți mulțumesc din suflet că-mi arăți fizicul ăla superb și din unghiul ăsta". Ăsta ar fi Like-ul tip 2 - "știu că n-o să te ating niciodată, așa că postează imagini cât de des poți".

Vă rog să țineți cont că nu-s genul de tip care a pus-o cu doar cinci tipe toată viața. Și nu-s nici ne(putincios), nici ne(futut). Sunt bine. Am ce vreau, când vreau. Ar trebui să mă abțin de la lăicuiala asta, nu? Ei bine, nu. Pentru că e relaxant și mișto. Poate că pentru unii Facebook a devenit prea porno, dar mie imi place la nebunie atmosfera actuală. Nu mai e nimic enervant, sau serios, și e perfect așa, pentru că vorbim de un căcat de rețea socială, nu de o disciplină școlară, sau o religie. E normal să fie relaxant, iar nuditatea ponderată este, pentru mintea unui bărbat, ca un sitcom bun. Față de situația de acum 3-4 ani, când toți oligofrenii puneau poze cu copii mutilați sau cu câini eviscerați, acum e plin de sâni, de funduri, de picioare, de costume de baie și de lenjerii, de sfârcuri și de buze mișto.

Uneori, toate astea apar în poze absolut senzaționale, și acolo dau like-ul și din curtoazie profesională. Ăsta ar fi Like-ul tip 3: "Ce tare e poza asta. Trebuie să-i fac și eu lui X una așa".

Alteori, compoziția imaginii e de căcat, dar seminudul din imagine merită toată atenția și Like-ul tip 4: "Chiar mă gândeam ce zi grea am mâine, dar acum, că ți-am văzut sânii, mă simt mai bine..."

Dau like-uri și la selfie-uri reușite care nu conțin nuditate. Mi se par geniale tipele care pot să-și facă selfie-uri în care transmit emoții. Nu stări de spirit, nu valori, nu localizare. Emoții. Ăsta e like-ul ăla, vechi, clasic, fără conotații sexuale. Tip 5: "Esti cool, m-ai făcut atent".

Văd și la prietenii mei același comportament. Și comparându-le like-urile cu viața personală, pot să trag și o concluzie, destinată femeilor. Astfel, un tip normal te-ar înșela oricând, dacă ar avea ocazia, cu tipele cărora le dă like-uri de tip 1, 2, și e foarte riscant pentru relația voastră să o cunoască mai bine pe tipa căreia îi dă like-uri de tip 5. Aia care primește like-uri de tip 3 e ca sor'sa. Nu uita să-l ferești de tipa care primește de la el like-uri de tip 4, că-ți vine prostul acasă cu niște herpeși....

apasă. Apasă! APASĂ!!!

Sunt acasă, răcit. Cu chiu cu vai am terminat un text pentru psnews început de vineri și o ard light, pe net. Și jur că mi-a zburat cafeaua din gură pe laptop, când am văzut fotografia postată de Ludovic Orban pe Facebook.

Ce să zic, nene? Că, dincolo de râs, mă deprimă îngrozitor lipsa de cunoștințe e le men ta re de comunicare publică a unor băieți care se vor la butoane?

Cine-i ține pagina de facebook lui Orban? Cine a fost cu ideea de a fideliza așa iubitorii de animale? Cine a asigurat execuția fotografiei? Cine a postat-o? Cine a scris textul?

Hai, acasă, toți!

  • Nici unul dintre voi n-a văzut că Orban arată de parcă își fute câinele?
  • Nici unul dintre voi n-a văzut cât de resemnată e privirea câinelui, care parcă spune "here we go again, it's gonna hurt..."?
  • Cum să-l votez pe unul care îmbrățișează un câine în cea mai nepotrivită postură ever? Și ce pula mea caută amandoi înghesuiți lângă gard, in curtea aia? Că nici unul nu se uită la magnolie, asta e clar...

"Impreuna cu Lance, ne bucuram de primavara langa mica noastra magnolie inflorita". Greșit, băieți. Corect era:

  1. fie "Impreuna cu Lance mă bucur de primavara, langa mica noastra magnolie inflorita"
  2. fie "Eu și Lance ne bucuram de primavara, langa mica noastra magnolie inflorita"

Trec peste folia aia, de pachet de țigări, din iarbă... Trec și peste faptul că Orban stă în costum  și acasă, când se bucură cu Lance...

Bad Photography? Nu doar atât. Epic Fail? Daaa, d-ăla mare, de pădure! Cu fotografia asta (cred că e postarea anului), Ludovic Orban dă un sens nou și profund expresiei iubitor de animale.... :)))))))))))

 

 

epilog: se pare că am fost prea tehnic :))))

epilog

 

epilog reloaded: doar mie mi se pare că sună ciudat discuția asta? :))))))))))

epilog02

 

Ai râs? Vrei să mai râzi? Ia de-aici!

 

Pe bune, ajung să mă satur. Dintr-un instrument pe care-l folosesc ca să mă descarc de ce mă stresează, blogul ăsta a ajuns să atragă atâția dobitoci cu chef de heităreală, încât mă gândesc serios să introduc accesul plătit. E incredibil ce se întâmplă. Cred că și dacă o să scriu ceva despre melcii de pădure, o să mă înjure cineva, doar pentru că el e fanul melcilor de apă.

Ce-aveți, nene, de unde atâta ură? Care-i problema că nu avem aceeași părere, despre ceva?

De unde aveți atâta timp liber, cât să-mi scrieți rahaturi? Eu regret fiecare secundă petrecută citindu-vă tâmpeniile și mă sperie gândul că voi savurați secundele în care mi-ați scris....

Și, cel mai important, de unde atâta prostie?

Dacă mă amenințați, de ce nu vă luați măsuri de siguranță? Un laș profi își anonimizează amenințările, nu le face așa, la vedere...

Uite, azi e dășteptul ăsta de Ciprian. Mi-a scris că merit un glonț. Nu-s nici fragil psihic, nici nu iau rahaturile astea în serios. Astea-s nu-s amenințări. Când a luat mașina foc aiurea în parcare, când m-a sunat un nene să-mi spună că a văzut-o pe fiica mea la școală și că-i place geaca ei roz, când mă alergau niște șateni să mă ducă în pădure la buleală, sau când l-a luat duba de trei ori într-o zi pe proxenetul ăla care voia să-mi rupă măcar un picior... Da, nene, alea erau amenințări. Nasoale! Pe bune acum, Ciprian ăsta joacă la juniori....

Într-un gest superb (și cretin), Ciprian nu m-a blocat și pot să văd cine e. Din poza de profil, cu Antena 3, deduc că e nemulțumit de ce-am scris pe subiectul ăsta. Și mi-a zis-o pe aia cu glonțul.

Cipriane, dacă mă speriam de mesajul tău? Cum crezi că aș fi procedat?

Păi, întâi m-aș fi uitat cine mă amenință. El este. Încercam apoi să-mi dau seama cu ce fel de bărbat am de-a face. Cu ăsta, un pic grizonat, cam scund, îmbrăcat în costum de camuflaj. Poartă XL la tricouri, ca mine. L-a tăguit un amic într-un eveniment desfășurat la Cluj, degeaba și-a șters toate pozele de profil.

Stai un pic. Costum de camuflaj? Păi dacă are armă? Dacă chiar vrea să-mi tragă un glonț în cap? Gata, m-am mai speriat un pic, schimb căutarea, trec în modul out of Facebook.

Ce zice Google despre băiatul ăsta și despre Cluj? Zică că ăsta e ăla de pe facebook care mă amenință. E cameraman. Și fotograf, are un Nikon 3100Cameraman, fan Antena... se leagă.  Se dă manager la o firmă din Cluj. City Media Plus îi zice. O firmă cu o identitate aparte în social media... 

Încă cinci minute, în modul nu e treaba voastră cum, și am găsit tot. Pot să mă urc în mașină și să beau cafeaua cu el, mâine dimineață, la Cluj, întrebându-l unde i s-ar părea cel mai cool să mă împuște. Sunt curios la maxim ce moacă ar face....

Curios sunt, dar nu-s tâmpit. N-o să-mi pierd timpul cu toți băieții ăștia curajoși pe net, cărora nici nu le trece prin cap că un fost ziarist poate să afle date despre ei mai repede decât reușesc ei să obțină o erecție. 

Sunt însă și aproape sătul de mesaje de-astea, și foarte aproape de momentul în care o să-mi sun prietenul avocat care se roagă de mine de câțiva ani să facem niște bani, împreună. Dacă mă transform într-o persoană sensibilă și vulnerabilă psihic, care, după fiecare mesaj de amenințare, are nevoie de sesiuni lungi de relaxare prin Tenerife? Păi are bani Ciprian să achite tratamente de-astea?

Ameninţarea reprezintă fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere. Aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Cipriane... Băi Cipriane... Ești bine, mă?

Page 1 of 13
www.bogdanstoica.ro
M-a pus google să colectez cookies, deși nu știu ce-s alea și nici dacă am pe unde să le depozitez. apasă și tu "ok" că altfel nu știu ce se întâmplă.