teleshoppingul meu preferat - Caresse Jeans

Imi place foarte mult programul de teleshopping cu jeansii aia care stau cum trebuie, nu ca jegurile alea de jeansi de firma. Textul este plin de fracturi logice, de truisme si are o topica demna de un sofer de microbuz de marfa. 

Momentul meu preferat este insa testimonialul tipei care si-a cumparat jeansii astia: 

"Si sotul e foarte incantat de ei. Mi-a spus sa arunc treningul si sa port numai Caresse Jeans".

Aha. Si din asta, tu ai tras concluzia ca te place in jeansi mai mult decat in trening? Esti sigura ca nu ti-a spus asta ca sa nu mai mergi in trening la mall, ca o batuta in cap? 

Sau poate ca stai prea mult in trening, la propriu. Si a zis "arunca treningul" pentru ca nu mai vrea sa vada flenduroşenia aia pe tine.

Sau poate ca sotul nu era atent, si a ingaimat ceva sa scape o noua discutie de tip "cum imi sta?". Nu vad de ce ar trebui sa arunci pantalonii de trening cand iti cumperi jeansi. Articolele astea vestimentare convietuiesc foarte bine in sifonierele oamenilor normali. Sau sunteti din Vaslui?

Whatever.... Parerea mea e sa arunci si treningul, si jeansii. Umbla mai lejer prin casa, daca ai ce arata. O sa simti viata mai frumoasa indiferent de ce ti-ai cumparat. Iar lui cumpara-i o burtiera care sa nu se vada sub maiou.

Comentezi? 

 

Citeşte mai departe ...

"Ce va face Oana Zavoranu cu trupul mamei ei?"

Epica Libertatea azi! A dat cel mai bun titlu din istoria ei de mizerie jurnalistica. Un titlu cum n-as fi putut sa dau niciodata unei stiri cu o mama moarta si o fiica de care mi-e frica.

Sunteti gata? Mana pe mouse, ochii in monitor, si cititi pe nerasuflate:

"Ce va face Oana Zavoranu cu trupul mamei ei?"

Eu stiu ce va face Oana Zavoranu cu trupul mamei ei. O sa-l impaieze si o sa-l ia cu ea in emisiuni. Habar n-aveti cate mai are sa-i reproseze.... 

Dupa care ar putea sa il vanda lui Capatos, pentru momentul in care acesta va face un national freak tour, prin toate caminele culturale din Romania, avand ca sponsor o banca care da credite de-alea perverse, si avand ca mesaj educational faimosul: "spalati-va pe dinti".

Iar la final, Oana Zavoranu ar putea sa rascumpere trupul mamei ei. Stiti de ce? Ca sa se impace cu ea, ma! Că ca mama nu e nimeni...

Sa nu uit: azi e Izvorul Tamaduirii.

Comentezi? Fa-o AICI.

Citeşte mai departe ...

armata paşnică şi mută

Nu am pe nimeni in familie, sau in anturaj, intr-un scaun rulant. Si marturisesc sincer ca unul dintre cele mai mari razboaie pe care le-am dus cu mine a fost chiar pe tema comportamentului pe care trebuie sa-l am cu astfel de persoane. Eram aproape un adult in 1989, iar educatia care ni s-a facut in domeniul asta poate fi catalogata azi drept nazista. De exemplu, mi-a luat ani de zile sa-mi scot din vocabular peiorativul "handicapat". Noroc c-am mai citit si dupa 89....

Azi am fost la ceea ce s-a numit un seminar de abilitati de viata independenta. De fapt, a fost un fel de "scoala de soferi pentru scaunul rulant". Si chiar daca n-am putut sa stau la toata demonstratia, m-am prins ca este ingrozitor de greu sa "conduci" asa ceva. Un scaun are vreo 20 de kilograme, minim, si-l misti cu forta bratelor. Trebuie sa inveti sa stai pe doua roti, riscand sa te rastorni pe spate. Sa urci o rampa cu corpul intr-o anumita pozitie, in functie de unghiul rampei. Sa ai curajul sa cobori o scara stiiind ca daca nu franezi exact cand ai atins treapta, te duci la vale si ai pus-o. 

Insist sa va uitati macar cateva secunde la imaginea de mai sus. Dati click pe ea si observati cat de concentrat este tipul, si cat efort depune tipa din spatele lui. Sunt doi norocosi: ce se vede este o demonstratie pentru altii, pentru ca el stie sa se descurce foarte bine si singur, iar ea stie cum sa ajute la manevrarea unui scaun rulant. Asta nu inseamna ca le este usor sa o faca sau ca, intr-o zi proasta, el nu poate zbura din scaunul ala si sa-si mai rupa spatele o data...

Nu-s neindemanatic. Am facut un pic de sport, am facut armata, m-am mai catarat pe niste pietre, stiu ce-s alea echilibru, cinetica, moment inertial. Dar tot mi s-a parut extrem de greu ce-am vazut. Personal, nu cred ca m-as descurca singur fara vreo 3-4 luni de exercitiu. 

Si m-au apucat nervii. Oamenii astia se straduiesc sa invete o adevarata acrobatie in scaunele rulante, nu doar sa le foloseasca. Motivul? Romania este o tara fara rampe de acces pentru aceste persoane si pentru ca suntem nesimtiti, si pentru ca suntem zgarciti, dar principalul motiv este asta: o lege idioata prevede ca atunci cand faci o rampa de acces la o cladire deja existenta trebuie sa scoti acte cat pentru o casa. In acelasi timp, sunt zeci de institutii si companii care inca primesc avize favorabile de constructie fara sa faca astfel de rampe, pe motive hilare, gen "e la strada si n-ai voie sa construiesti pe trotuar". Inca se cumpara pe bani publici autobuze fara podea joasa, sau carora le demontam facilitatile speciale de imbarcare, dupa ce cate un bou decide ca "oricum nu le foloseste nimeni". Politicienii romani, altfel cu limba in fundul tuturor minoritatilor sexuale sau etnice, sunt orbi si surzi cand vine vorba de oamenii in scaune rulante.

Pe de cealaltă parte, statul nu ratează nici un moment sa le dea in cap: ANAF-ul trimite somatii si la ei, Politia le intarzie petitiile si lor. Imaginati-vă cum rezolvă o persoană intr-un scaun rulant plata unui impozit, inmatricularea unei masini, deschiderea unui PFA sau o succesiune. Acesti oameni sunt intr-un razboi permanent, desi nu l-au vrut si nu-l sustin, cu cel mai puternic inamic posibil: propria lor ţară. Ce li se intampla seamana foarte mult cu razboiul dintre China si Tibet, unde armata chineza, sadica si inarmata pana in dinti, s-a "luptat" cu niste calugarasi pasnici, dotati doar cu greble si lopeti.

Imi pare extrem de rau ca persoanele in scaune rulante nu sunt la fel de active, mediatic, ca homosexualii, romii, sau iubitorii de animale, mai ales ca nici unul n-a ales sa stea tot restul vietii intr-un scaun rulant. Imi pare rau ca nu se organizeaza sa dea cu rosii in cate un politruc d-asta care doar mananca rahat la tv. Imi pare rau ca acesti oameni nu dau in judecata toate cele 2.000 de entitati publice din Romania care nu le asigura dreptul de a se misca dupa bunul plac. Imi pare rau ca nimeni nu s-a ocupat de organizarea acestei armate de oameni pasnici, discreti si cu bun simt, astfel incat sa devina, la randul lor, agresivi cu cei care-i agreseaza din nesimtire. Eu, cel mai antimiting om din lume, as fi primul care s-ar alatura unui miting al acestor oameni, in fata unei cladiri publice, aruncand cu rosii si strigandu-si drepturile. Chiar sunt curios la maxim daca o sa aiba cineva curaj sa trimita jandarmeria sa-i "imprastie"... 

Pana atunci, recomand fiecarei persoane aflate intr-un scaun rulante sa lupte de-acasa. Memorabil, in doar trei pasi.

1. Fa o lista cu toate cladirile publice unde nu poti intra cu scaunul rulant si cauta-le paginile de facebook.

3. Intra pe fiecare pagina in parte si lasa, la cele mai recente postari, comentarii in care explica ce te doare.

5. Cateva ore mai tarziu, raporteaza fiecare pagina, pentru incalcarea "standardelor comunitatii".

Dacă ți-a făcut bine să citeșți acest text pentru că transmite ce simți si tu, s-ar putea ca unele din cărțile mele să-ti placă, așa că dă o tură și pe https://bogdanstoica.ro/shop

 

Citeşte mai departe ...

Daca s-ar reincarna, Torquemada ar trebui sa se faca fotograf in Romania

De cate ori am scris ceva critic despre pesedisti, s-a gasit unul sa ma faca pedelist. Cand am scris ceva urat despre liberali, am fost facut pesedist. In schimb, cand am indraznit sa scriu ceva nelaudativ despre Monica Macovei, am fost facut prost, mercenar, comunist, securist etc. Cumva, Monica Macovei este considerata de fanii ei nu doar un politician, ci Politicianul. Miezul din Fanta. Trebuie sa recunosc ca n-a fost prima oara cand am patit-o. Sunt fel de fel de oameni, unii mai nebuni ca altii. 

Nu ma asteptam, insa, s-o patesc, recent, la fel, scriind despre fotografi. Mai exact, am scris cateva recomandari despre modalitatea in care poti alege un fotograf bun care n-o sa te curete de bani degeaba. Am dat cateva ponturi, pentru cei care sunt uneori de-a dreptul escrocati de bani. Atat mi-a fost... Un val de critici, la vedere sau in privat, mi-a cazut in cap ca un acoperis plin de cuie. Am aflat ca sunt un amator, un neavenit, un nepriceput si ca, in general, mai bine ma duceam sa fotografiez o papadie decat sa scriu ceva.

Eu nu pastrez fotografiile brute, asa cum ies din camera. Le dau fotografiatului, alaturi de cele cateva cadre care reprezinta cel mai bine ce-a vrut omul. Si stiti de ce? Pentru ca daca pozele contin moaca ta, iti apartin. Nu conteaza ca le-am facut eu, daca am acceptat sa ti le dau. Plus ca eu nu mai am ce face cu ele, cu exceptia cate unui cadru-doua pe care le tin pentru portofoliu. El, insa, da. Le poate printa cum vrea, cand vrea, in ce tiraj vrea, editandu-le cum vrea. 

Aici s-a declansat uraganul, pentru ca altii nu dau pozele brute, ci doar ce iese dupa prelucrare. Si prefera sa printeze ei, la preturi nu foarte mici, in loc sa te lase sa gestionezi singur, asta. Pentru ei, sfatul meu este prost. E gresit ca l-am dat. Nu am voie sa spun ce fac si sa indemn si pe altii sa o faca, scriind pe blogul meu. Asa spun ei. 

Asa ceva....

E plin internetul de prelucrari creative ale imaginii. Niciodata n-a existat atat de multa tehnologie la liber, cu care sa poti face ce vrea muschiul tau. Pot duplica si reinterpreta vizual, daca am chef si permisiunea autorului, orice opera de arta fotografica din lume. Sunt pline site-urile internationale de fotografii extraordinare, pe care autorii le explica tehnic in detaliu, indemnand pe oricine sa faca ceva similar. Transparenta asta se opreste, brutal, la granitele Romaniei. Aici fotografii tin secret totul, de parca au descoperit ceva in camerele lor foto ce nu mai exista nicaieri. Fotografii nu-ti dau fotografiile brute ca nu cumva sa descoperi cum au setat aparatul. Si, foarte important, si cand iti fac si vand poze cu tine, fotografii romani considera ca sunt tot ale lor

Am mai vazut asa ceva. In carti si in filme. Cu Inchizitia.

Pe vremea aia, nu conta daca adori acelasi Dumnezeu, erai certat daca n-o faci cand, cum si din motivele Inchizitiei. Erai certat si daca deranjai vreo persoana din ierarhia superioara. Oricine nu facea parte din Inchizitie era in pericol de a fi certat. Paranteza: intelegeti ce vreti prin certat.

Nu ma asteptam sa fiu criticat pentru ca am o alta parere decat acestei baieti, despre industria fotografiei. Fiind o profesie creativa, mereu in schimbare, nu ma asteptam sa dau de niste dogme atat de rigide. De niste talibani, care cred ca doar ce fac ei e bine. Marele meu noroc este ca nu exista inca un lider al acestor fanatici Un Torquemada al fotografiei.

Pe de alta parte, nu sunt atat de suparat. Nu e ca si cum ar trebui sa ma placa fotografii, nu? Si stiti de ce? Pentru ca nici unul dintre ei n-o sa-mi comande, vreodata, o sedinta foto.

O sa revin sa va explic cum isi castiga banii fotografii si ce anume poţi negocia cu argumente, fara sa te porti ca un cretin. Ce pana mea, daca tot s-au suparat pe mine, macar sa se supere de tot....

Comentarii? Aici.

Citeşte mai departe ...

Cum s-ar fi simtit domnu' Renoir?

Inainte sa fie o semnatura foarte valoroasa, domnu' Renoir a fost un superbaiat. I-au spus "pictorul bucuriilor vieții", pentru ca a pictat, toata viata, subiecte umaniste, pozitive. Neavand un cont de Facebook care sa-l transforme intr-un adolescent imbecil, de la 13 ani a fost pictor de porțelanuri, evantaie și jaluzele, ca sa faca bani pentru a studia pictura. A pictat pana la 78 de ani, chiar daca spre finalul vietii era chinuit de reumatism si isi lega penelul de mana. 

Cum spuneam: un superbaiat.

Si-acum hai sa facem cu totii un exercitiu de imaginatie: ce-ar fi zis domnu' Renoir daca ar fi aflat ca un tablou de-al lui zace in seiful unui hoţ cu rang de ministru, intre un teanc de dolari si trei lingouri de aur? Ce-ar fi spus domnu' Renoir despre domnu' Valcov?

Eu cred ca n-ar fi spus nimic. S-ar fi intors, jenat, cu spatele, si, cateva zile, ar fi pictat cu ceva mai mult negru decat de obicei.

Oricat ar parea de sofisticat si de baiat destept, Darius Valcov e doar un golan la costum. Tabloul ala statea in seif nu doar pentru ca era cumparat din bani furati. Si sefii clanurilor tiganesti isi castiga banii furand, dar nu se jeneaza sa ni-i arate, transformati in turnulete, masini de lux si lanturi de aur. Asa ca, dintr-o perspectiva a esteticului, un primitiv ca Bercea Mondialu ii este superior lui Valcov. Lui Mondialu ii placeau la nebunie casele alea hidoase si stralucitoare, lanturile alea de cacat si cireada de Mercedes-uri din curte. Simtea nevoia sa le arate si altora!

Valcov, in schimb, nu aprecia deloc Renoir-ul. De-aia il tinea in seif, si nu pe perete: din simplul motiv ca un Renoir poate fi foarte usor transformat in bani. Mereu va exista un colectionar care ar plati sume mari pentru un tablou. 

Regret foarte tare ca vad oameni care sustin ca Darius Valcov este un tip quality, doar pentru ca avea un Renoir in seif. Nu este. Cum spuneam, e doar un golan in costum, avand ocupatia de hoţ cu rang de ministru. Domnului Renoir i-ar fi fost rusine ca omul asta detine un tablou de-al lui.

 Ţii cu Valcov? Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

 

 

 

 

 

Citeşte mai departe ...

ce lipseste din stirile cu romanii omorati prin spitale

Cand intr-un spital din Romania moare un copil, sau o batrana, stirea nu e completa. Aud stirea, vad sincronul cu ruda indurerata, vad ilustratia cu mizeria din spital si mai inca un sincron la final, cu reprezentantului spitalului care "promite o ancheta".

Si atat.

Nu vad scuzele, frate! Unde sunt scuzele?

De ce nu schimba directorul ala de spital propozitia "vom demara o ancheta" cu fraza "vom demara o ancheta si folosesc aceasta ocazie pentru a-mi prezenta condoleantele, in numele spitalului pe care il conduc, familiei care a trecut prin aceasta tragedie"Ar trebui sa-i vina pe buze natural, ca atunci cand esti la lift, cineva iti tine usa, si tu spui "multumesc".

Chiar nu mai simtiti nimic, doctorilor?  

Parca vad cum o sa inceapa sa curga valul de injuraturi. Iar ma bag unde nu ma pricep, nu?

Da, stiu, domeniul medical e subfinantat. Nu e vina medicilor, desi medicii ar putea schimba asta. Va mai aduceti aminte cum isi pastrau minerii salarizarea de top? Punand presiune pe guvernanti. Avem ceva mai multi medici decat mineri acum, si nu vad un protest de strada serios, desi pun pariu ca pancartele ar fi ceva mai interesant de citit. 

Da, stiu si ca se fura din Sanatate. Se fura de la importatorul de medicamente pana la asistenta care intra in magazie sa ia niste fese sterile. Dar nu s-ar putea fura daca oamenii din sistem n-ar face-o sau n-ar tacea complice cand fura altii. Daca ar fi dupa mine, as face un DNA dedicat domeniului medical, atat de profunda este coruptia si de binecunoscuta de toti. Iar cu banii economisiti din ciordeala s-ar putea da acele salarii decente, dorite deopotriva si de doctori si de pacientii satui sa dea spaga. 

Da, stiu si ca medicii si asistentii medicali n-au nici o vina cand moare un om in spital. Niciodata! Nu stiu nici un caz de malpraxis demonstrat, in 2015. Cum naiba se intampla, dar numai medici competenti si dedicati avem. Medicii neglijenti, betivi, spagari, semidocti - au plecat toti sa lucreze in Anglia si Germania. Ma si mir ca-i angajeaza aia si ne lasa pe noi sa pastram elita....

Imi cer scuze ca am scris "semidocti", trebuia sa folosesc "semi-analfabeti". Mi-a povestit un amic cum dau studentii cu bani cate doua mii de euro pe un examen si trec prin facultatea de Medicina ca Iohannis printr-o multime vesela. O parte dintre acesti analfabeti ai sanatatii sunt deja la post, se fac de ras in fiecare zi. Alta parte - sta sa vina peste noi. Sa vezi medicina, in cinci-sase ani, in Romania! N-o sa mai scapi nici de-o raceala fara sa ti se taie macar un picior...

Ma rog.... Divaghez. Revin: cereti-va, bai doctorilor, scuze! Stiu ca nimeni nu va lauda cand faceti minuni, dar nu vad de ce n-ati fi voi un exemplu, cerandu-va iertare cand gresiti grav. Hai ca la batrani nu e neaparata nevoie, ridicatul din umeri "n-a mai avut zile" e mai potrivit. Dar cand moare un copil de 7 ani, diagnosticat gresit cu o simpla durere de burta, merita sa spuneti macar "imi pare rau". Nu?

Sau e prea mult? 

comentezi? fa-o AICI.

Citeşte mai departe ...

miracolul Invierii are loc chiar inainte sa se produca. am vazut eu.

Anul trecut, de Inviere, am dardait nonstop si era sa fac praf aparatul foto. A plouat de-a rupt, dar tot m-am ales cu o amintire de exceptie. Norocul fotografului: cand esti cu aparatul foto in mana, te bucuri de statutul de observator. Si-am observat niste chestii:

In primul rand, ca in ciuda ploii reci, n-a fost mai putina lume ca in alti ani. Erau toti acolo: batranei, tineri, copii, virgine si gravide, oameni buni si nenorociti, copii cuminti si lepre premature, corporatisti si interlopi. Cateva ore, cat au stat la slujba si au asteptat Lumina, au format o masa de o omogenitate incredibila. Seriosi si tacuti, atenti la cei din jur, amabili, ajutandu-se cu un loc de odihna, cu un foc, cu o gura de apa sau cu o vorba buna. Miracolul Invierii, o chestiune care pare doar o chestiune de marketing, daca te gandesti la ce fel de oameni sunt preotii care il promoveaza, era prezent acolo, la biserica aia, fara doar si poate.  

Asta pana a iesit Lumina pe usa bisericii. Vraja s-a rupt. Oamenii aceia incredibili, care aratau ca niste crestini aspirationali din reclame, s-au transformat in ce sunt in viata de zi cu zi. Cei rai i-au inghesuit, injurat si imbrancit pe cei buni, ca sa castige o secunda avans in aprinderea lumanarii. Apoi s-au urcat in masini si s-au injurat din nou, intre ei,  pe motiv ca toti doreau sa iasa in acelasi timp din parcare. Si s-au dus. 

A fost ca in sala de cinema, la Titanic. Chiar inainte ca tipa sa vada ca DiCaprio a murit, sala a amutit. Nu mai rontaia nimeni floricele, nu-si mai butona nimeni telefonul. Ceea ce a atras atentia si a creat emotia a fost iminenta mortii lui, nu moartea lui. In secunda in care tipa l-a vazut rece si sticlos, agatat de usa aia, publicul a revenit la sunete bucale si check-in-uri. Faza tare se terminase.

Spune-le, la televizor, sa nu mai plece acasa imediat dupa miezul noptii. Sa stea la slujba, e cea mai importanta slujba crestina. E mare pacat sa te distrezi in noaptea de Paste", mi-a spus un preot, saptamana asta.

Uite ca le spun, parinte. Dar ar trebui sa te bucuri ca-ti fug toti din curtea bisericii. Daca ti-ar ramane acolo, ar iesi moarte de om pe pamant sfant. 

Comentezi? Fa-o AICI.

Citeşte mai departe ...

Ce spunea Klaus Iohannis in 2014 despre promovarea turismului in Madeira

"Madeira (din portugheză madeira, însemnând lemn) este un arhipelag portughez din Atlanticul de Nord, la 860 km de Lisabona, capitala Portugaliei. Insula Madeira a fost acoperită de păduri seculare, care au fost defrișate și arse. Are un climat blând, cu temperaturi de 22 °C vara și 16 °C iarna, care permite culturi de viță de vie, trestie de zahăr, bananieri, portocali, lămâi. Insulele din arhipelagul Madeira sunt faimoase pentru vinul de Madeira si au o populație de 250.000 de locuitori".

Asta zice wikipedia. Iohannis nu spunea nimic in 2014 despre aceste insule. Vorbea, in schimb, despre necesitatea promovarii turismului din Romania: 

"(...) Suntem în continuare pe ultimul loc la absorbția de fonduri europene. (...) Nimic nu scuză faptul că România nu a avut, după momentul integrării, un proiect de ţară în interiorul Uniunii Europene. Cu atât mai puțin scuzabil este acest lucru, cu cât nu doar potențialul deosebit uman, inovativ, turistic (...) îndreptățea țara noastră să aibă un profil mult mai puternic (...) Absența unei infrastructuri funcționale, care să lege România de celelalte state europene, riscă să lase țara noastră la periferia Uniunii Europene și reprezintă un impediment serios în dezvoltare, atragerea de investiții, promovarea turismului și culturii etc"

2015, aprilie. Presedintele Klaus Iohannis si sotia sa, Carmen, se afla in vacanta in insulele Madeira din Portugalia, informatia fiind publicata de site-ul ziarului portughez Diarios de Noticias. Si stiti de ce? Pentru ca nu avem o infrastructura functionala, bai! Incercati voi sa va duceti cu avionul in Bucovina, sau sa mergeti intr-o livada de curmali, in Delta. 

Comentarii - doar aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

Citeşte mai departe ...

Show-ul lui Capatos nu e despre barfe. E despre iluzia sexului cu cele doua

Intins pe canapea, vad tv-ul sucit. Parca ma uit la un tablou cum n-ar cumpara niciodata Valcov...

Incepe show-ul pacatos al lui Capatos. Interesant e ca, din unghiul asta, parca vad mai bine ce e in platou. De exemplu, am revelatia că cele doua recipiente umane de stafilococi care danseaza in studioul lui Capatos se mișca la fel, indiferent daca le pui Salam, Puya, Nirvana sau Wagner. Sunt complet imune la mesaj, linie melodica. Pare ca, in loc s-o auda, simt muzica cu labiile si se orienteaza dupa boxe ca un urs polar după foci. Very National Geographic, nu?

Capatos e un tip foarte misto, pe care l-am cunoscut. A fost unul dintre greii presei anilor 90 si poate mai mult, va asigur. Cel mai probabil, candva, cand eu inca mai credeam ca presa poate schimba ceva, omul a fost informat corect si a decis sa faca bani, nu presa. Si pun pariu ca in semn de dispret pentru prostii carora a incercat sa le ofere o lume mai buna, fara ca ei sa aprecieze asta, a decis sa faca bani chiar de pe urma lor, cu un minim de efort. Si-a facut acest format tv, extrem de profitabil. Cat credeti ca-l costa cele doua jalnice? Doua mii? Cinci mii? Zece mii de euro, lunar? Pai emisiunea aia face din publicitate 10.000 de euro pe zi.

Mi-am dat seama si avatarul carei situatii din viata reala este emisiunea asta. E situatia in care esti intr-un local si primesti, la masa, o sticla de vin, din partea casei. Un gest frumos, nu? Apoi apar niste tipe, la masa vecina, care-ti surad incurajator. Apoi vine un ospatar care iti lasa pe masa un fly-er cu oferta de cazare, in camerele de sus. Tipele vor sa vina la masa ta. Incep sa se lege lucrurile, nu?

Cat timp emisiunea aia va contine momente in care doua borfeline danseaza, va continua sa faca audienta. De-aia si danseaza fetele de la inceput: sa fixeze in fata televizorului genul ala de barbat care isi imagineaza ca cele doua danseaza pentru el. Dupa emisiune, cu gandul la fundurile de pe ecran, barbatul va face sex cu individa care sta alaturi de el pe canapea, si care a sorbit timp de o ora barfele modeste, ipocrite si ridicole din emisiune. Relaxant, nu?, pentru amandoi: "Ce-am facut aseara? Am ras la Capatos, am facut sex..."

Mda. Acum realizez cat de mari sunt sansele ca emisiunea lui Capatos sa reziste zeci de ani...

Comentezi? Fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Citeşte mai departe ...

misterul profitabil din spatele conturilor false de facebook

La mine pe blog nu se comenteaza. Nu vad de ce. E spatiul meu, in care scriu ce ma taie capul, fara sa cer bani cititorilor. Nu e un produs care ar trebui sa se supuna regulilor comerciale. Si daca am un text "expirat", si daca ce scriu eu este "gresit" din perspectiva cuiva, nimeni nu are dreptul sa ma certe, pentru ca nu impun textele mele nimanui. Ai libertatea sa nu citesti nimic.

Am ajuns aici nu neaparat din cauza ca primeam feedback negativ, ci pentru ca primeam feedback fals, de la persoane care nu exista. Adica erau fie oameni care mi se dadeau drept prieteni in offline, injurandu-ma pe net din spatele altei identitati, fie zeci, sute de conturi false, la dispozitia unor echipe de oameni care aveau ca misiune nu neaparat combaterea mea, cat diseminarea unor mesaje. Foarte putine dintre aceste mesaje erau ok. Pot sa inteleg ca vrei sa contribui la imbogatirea unui articol, cu amanunte, informatii nestiute etc, fara sa te expui. Dar cand te apuci sa promovezi mesaje cretine, inclusiv cu linkuri, lasandu-le drept comentarii la texte cu audienta mare, lasa-ma sa cred ca nu ai intentii bune. Asa ca la mine pe blog va ramane interzis la comentarii pana cand o sa stiu cu cine am am de-a face. Nu vad de ce sa incurajez manifestarile unor anonimi, ale caror motive nu le stiu, si nu vad de ce mi-as incarca serverul acestui site, platit din banii mei, ca sa ajut vreun politician oligofren sa ia niste voturi.

Iar lucrurile s-au inrautatit an de an. si In opinia mea, in acest moment, Romania are mai multe conturi facebook false decat reale. Apartin, de obicei, unor tipi si tipe care nu au incredere in partenerii lor, sau care au o viata mai ciudata, din punct de vedere sexual. mai sunt si conturile celor ale caror profesii sau joburi impun un anumit comportament in online, iar contul fals e o supapa. Din pacate, insa, 90% dintre conturile false apartin unor entitati cu interese in zona de big business si politica. Si am putea scapa rapid de ele, prin asumarea identitatii. Avem deja semnatura electronica. Posibilitatea de a te loga pe un site, la vedere, cu date reale, este si ea, deja prezenta, in magazinele online. E usor al naibii, nu vreo piatra filozofala a tehnologiei informatiei. Dar nu se vrea. Actuala stare de fapt e utila celor implicati. 

De ce ar vrea falsii influenceri asa ceva? Pai cand scrii ca o cizma, cele 10 conturi false pot crea, dand share, un reach pe care altfel nu l-ai atinge niciodata.

De ce ar vrea presa online asa ceva? Sunt site-uri de stiri care au doar traficul postacilor, nimic in plus. 500 de afisari, 500 de comentarii. N-a citit nimeni din lumea reala stirile, dar site-ul de stiri pare ca are o audienta consistenta si constanta. 

De ce ar vrea politicienii asa ceva? Pai ce, sunt prosti? Fara postaci, anchetele jurnalistice despre ei n-ar mai putea fi aruncate in derizoriu, iar autorii lor intimidati. 

De ce ar vrea chiar Facebook asa ceva? Pai daca s-ar stii ca in loc de 1,5 miliarde de conturi sunt doar 800 de milioane, restul fiind conturi false, actiunile retelei de socializare n-ar scadea la bursa, ar cadea. 

Nimeni nu vrea disparitia postacilor si conturilor false, de fapt. Aceasta uriasa minciuna colectiva este la fel de folositoare ca evaziunea fiscala din produse petroliere, cereale si flori: sunt o mana de oameni care o fac, afacerile lor se vad din avion, dar nimeni nu-i opreste pe baietii astia pentru ca finanteaza oameni din cercurile inalte ale puterii.

"Luam 4.000 de cartele si, cu ele, facem 4.000 de conturi de Facebook. Net avem, laptopuri si tablete avem. Unui postac bun ii ia doua minute sa dea un like, sa lase un comentariu si sa se delogheze. Cu munca in trei schimburi, cu pauza cu tot, in echipe de 12 oameni, putem lasa 25.000 de urme vizibile pe net, cu ce ne intereseaza, la fiecare 24 de ore. Si totul ne costa 6.000 de euro lunar. Am 20.000 de euro buget pe trei luni, iti opresti cat poti fara sa periclitezi operatiunea. Easy money, ca esti baiat destept. Te bagi?"

Din 2012. N-o sa spun ca mie mi s-a facut propunerea, ci ca am auzit povestea intr-o cafenea. Si chiar daca operatiunea a fost un esec, pentru ca (asa zicea omul ala in cafeneaua aia) s-au obtinut doar vreo 40.000 de voturi, nu 65.000, cat ar fi fost nevoie pentru (inca) un mandat de deputat, randamentul operatiunii a fost insa fabulos: vreo cincizeci de eurocenti votul, adica vreo doi lei.

Doi lei votul.

Intelegeti despre ce vorbim?

 

 te-am enervat? ia antidotul: cărți mișto pentru tipe mișto

w1 w2 w3 w4 w6 

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica